tag:blogger.com,1999:blog-19148482313612872332024-03-05T10:14:01.658-08:00CENTRUL DE EXCELENTA IN PROMOVAREA CREATIVITATII ROMANESTI - DUBLINAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/02738816987422711135noreply@blogger.comBlogger107125tag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-74547188464435181132012-11-15T22:05:00.002-08:002012-12-10T03:59:49.561-08:00Textul nr. 106 Trei Sferturi De Cer, Unul De Pământ, Un Întreg De Iubire<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Trei
Sferturi De Cer, Unul De Pământ, Un Întreg De Iubire</span></span></b></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"> </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;">
</span>
</div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
“ <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>Respiră-n
toate un mister ce satul îl îndrumă</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><i>
</i></span>
</div>
<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><i>Trei
sferturi să se afle-n cer și doar un sfert în humă</i></span></div>
<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><i>Și
nu se știe – sunt țărani sau îngeri sunt, pesemne</i></span></div>
<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><i>Cei care
de atâția ani aduc în casă lemne</i></span></div>
<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><i>Și
suflă-n focul lor mereu, sporindu-le nădejdea</i></span></div>
<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><i>Să-i
fie cald lui Dumnezeu, aflat în toți aceștia. </i></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>”</i></span></span></div>
<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;">Adrian Păunescu</span></div>
<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Dumnezeu
a făurit omul din pământ, suflând peste el har de lumină, har de
iubire, har de adevăr, iar noi, cei ce ne perindăm pașii pe sub
stelele și streșinile Domnului, suntem făpturi de humă umanizate
de o scânteie divină, suntem expresia cerului modelată din pământ.
Ne naștem cu trupul plamădit din pământ și speranță, având
drept dar suprem sufletul, ecou al vocii lui Dumnezeu în fiecare
dintre noi. Mergem prin viață sprijinind cerul cu fruntea și
mângâind pământul cu pașii, ori, adesea, cu genunchii. </span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"> </span></span>
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">M-a
întrebat necredinciosul : </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">“
De ce îngenunchezi când ți-e greu ? ” Iar eu i-am spus :</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
“ <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">Pentru
că așa m-a învățat smerenia. Îmi plec genunchii pe pământ
și-mi simt sufletul mai aproape de cer. Îmi picur lacrimile pe
pământ pentru a uda sămânța de credință</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">
care crește înspre lumină. Cobor pentru a mă înălța. Mă
lipesc de pământ pentru ca Dumnezeu să mă vadă așa cum eram în
momentul creației ... pământ... și să sufle peste mine adiere de
iertare, adiere de ajutor. ”</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">M-a
întrebat neajutoratul : “ Cum te răsplătește pe tine pământul
? ” Iar eu </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">i-am
spus :</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
“ <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">Prin
bobul de grâu. Pentru că, asemeni rugăciunii, bobul de grâu nu
are nevoie decât de o lacrimă ca să încolțească. Și de un
strop de credință. Poate de aceea țăranul român, care înțelege
profunda legătura dintre bobul cel născător de pâine și
rugăciunea cea născătoare de nemurire, își face cruce atunci
când se așează la masă, la fel cum se închină înainte de
începe lucrul la ogor ori slujba în biserică. Este micul lui semn
de mulțumire pentru marele dar al lui Dumnezeu .</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Prin floarea
soarelui și prin toate florile – copii ai cerului cu pământul.
Pentru că mă ajută de fiecare dată să redefinesc frumosul,
uitând toate capcanele urâtului. Pentru că îmi pictează în
culori toate hărțile sufletului, arătându-mi calea spre tărâmul
unde domnește bucuria. </span></span></div>
<div lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"> </span></span>
</div>
<div lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Prin arborii vecini
cu veacurile, care mă ajută să-mi amintesc că orice luptă poate
fi câștigată atâta vreme cât nu te temi de amenințarea
furtunilor și îți afli bine ancorate rădăcinile. ”</span></span></div>
<div lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">M-a întrebat
rătăcitorul : “ Unde sunt rădăcinile tale ? ” Iar eu i-am
spus :</span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
“ <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">Unde
sunt moșii și strămoșii mei. </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">În
pământul pentru care ei, indiferent de urgiile vremilor și
vremurilor au luptat, au pătimit, au sperat. Au sperat că cei ce
vor veni vor ști să-l prețuiască, pentru ca ei, moși din
strămoși, să se poată odihni în tihnă. În pământ. </span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"> </span></span>
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">În
pământul din care izvorăște apa în care m-a botezat părintele,
în pământul pe care am făcut primii pași, în pământul din
temelia casei și a sufletului meu .” </span></span></span>
</div>
<div lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-59173585794656299832012-11-15T22:02:00.001-08:002012-11-20T03:03:40.894-08:00Textul nr. 105 Visul...coreean<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b>Visul...coreean</b><br />
<br />
<div style="text-align: left;">
<b> </b><span lang="en-US">Moto: </span>„Doresc
să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn...” – din
Testamentul Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu Anania.</div>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="en-US">C</span>ând a aflat
că l-au disponibilizat, că adică l-au dat afară de la mină, era
în birou, o baracă..., a pus telefonul în furcă şi a rămas pe
gânduri preţ de mai bine de un ceas... Ca o cariatidă... Nemişcat,
înţepenit pe picioarele-i subţiri şi lungi, precum două crăcane
de ulm, cu privirile rătăcite pe peretele alb-murdar, izânit de
praful de cărbune împrăştiat din carieră în aerul aproape
irespirabil, nu a schiţat un gest, n-a scos vreo vorbă, a dialogat
doar în gând cu el însuşi. Circulaseră de o bună bucată de
vreme zvonuri cum că Guvernul ar intenţiona să închidă minele
nerentabile, dar lui nu-i venise să creadă. Fără îndoială că
vestea asta îl şocase, ar fi putut şoca pe oricine care ar fi
aflat că gata, de săptămâna viitoare n-o să mai aibă slujbă...,
cu atât mai mult pe unul crescut şi educat într-un sistem
neconcurenţial, supercentralizat, în comunism adică.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Idu a văzut pentru prima oară lumina
zilei într-un sat din Oltenia, după adoptarea decretului lui
Ceauşescu de interzicere a avorturilor, era carevasăzică decreţel,
însă dorit de părinţi – amândoi ţărani simpli, membri ai
Cooperativei Agricole de Producţie „Frăţia” din localitate,
fără carte, fără avere, dar cu credinţă în Dumnezeu şi
valorile morale autentice – care au ţinut morţiş să scoată
ceva din el, unicul lor copil, să ajungă „domn”, aşa cum multe
odrasle din sătucul acela dintre dealuri izbutiseră să devină, şi
au trudit pentru împlinirea visului lor, toţi banii câştigaţi cu
ziua pe la unul şi altul, la muncile câmpului, îi băgaseră în
educaţia băiatului. E drept că nici el nu le înşelase
aşteptările, i-a plăcut cartea, nu era primul din clasă, dar al
doilea, al treilea în fiecare an ieşise, iar poziţionarea pe
locurile fruntaşe s-a menţinut şi la Facultatea de Mine din
Petroşani. Asta îi plăcuse, asta făcuse... La absolvire, şi-a
ales o mină din Valea Jiului.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Ziua în care primise vestea că n-o să
mai aibă loc de muncă, la câţiva ani buni după revoluţie, a
fost şi cea dintâia în care a trecut pragul unei cîrciumi de
şantier. La plecarea spre casă, după program, a intrat glonţ în
bufetul muncitoresc din apropierea carierei, botezat de mineri –
lesne de priceput de ce – “La pufoaica-ngăurită”. Tot atunci
era pentru prima oară când se îmbăta... A băut ca să-şi înece
amarul până s-a făcut criţă. Când să se închidă localul
şi-au dat să plece chiar şi cei mai fideli şi destoinici clienţi,
l-au luat şi dus acasă nişte ortaci, că el, pe propriile-i
picioare, n-ar fi fost în stare să ajungă. Când nevastă-sa,
Martha, l-a văzut în halul în care era, a făcut criză de nervi,
greu de tot au reuşit minerii să o calmeze, Idu era legumă, nu
putea să articuleze două vorbe, se bălăngănea pe picioare,
sprijinit de o parte şi alta de ortacii care l-au pus pe pat. Până
dimineaţa, a dormit neîntors, iar sforăitul i se auzea şi din
apartamentele vecine.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
A doua zi, nevastă-sa a băgat divorţ,
de fapt mai de demult aveau neînţelegeri, femeia, frumoasă şi cam
curvuliţă, se ţinuse pe ascuns când cu unul, când cu altul, Idu
simţise ceva şi de atunci au apărut discuţiile, disponibilizarea
lui a fost picătura care a umplut paharul sau poate doar pretextul
care să-i permită Marthei concretizarea dorinţei ce o ardea:
refacerea vieţii alături de ultimul ei amant, mai tânăr şi mai
bogat decât Idu, un întreprinzător ce dezvoltase o prosperă
afacere cu pompe funebre în zona Văii Jiului. Şi l-a lăsat...
Copii nu avuseseră, avere nu prea agonisiseră împreună,
apartamentul în care locuiseră era al ei de dinainte de căsătorie,
încât n-a fost prea complicat la partaj.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Obligat de împrejurări şi destin,
bărbatul s-a mutat la ţară, în micuţa casă cu pridvor în care
se născuse şi-şi trăise copilăria, nelocuită după moartea
părinţilor lui. Fără slujbă, măcinat de un puternic sentiment
de abandon, uitat de fosta nevastă şi societate, Idu a luat în
piept, din plin, greutăţile vieţii care, într-un fel, l-au împins
treptat-treptat să îşi facă un prieten de nădejde care de
fiecare dată îi acorda sprijin necondiţionat: Bachus. Pe zi ce
trecea, îşi îneca din ce în ce mai aprig, în pahar, amarul.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
O altă transformare structurală,
profundă şi oarecum surprinzătoare suferise, între timp, Idu.
Niciodată nu simpatizase regimul comunist, avusese chiar repulsie
faţă de tot ce presupusese acesta, considerându-l o adevărată
ciumă, însă acum îl adora... Devenise din opozant, simpatizant,
ideologia roşie pusese stăpânire pe el pe nesimţite, i se
furişase în fiecare celulă, îi pătrunsese în oase şi minte,
fusese aşa... ca o dragoste oarbă, ciudată, pătimaşă, devenise
cititor pasionat de literatură marxist-leninistă şi adept înfocat
al principiilor comuniste, acum credea cu ardoare că “orânduirea
comunistă este cea mai dreaptă dintre orânduiri pentru că pune
omul şi interesele sale majore mai presus de orice”. Convingerea
asta şi-o formase de mai mult timp, însă peste citatul ăsta care
îi aparţinea lui Ceauşescu dăduse, decurând, răsfoind o broşură
pe care o găsise întâmplător în podul casei, o cuvântare la una
dintre plenarele Comitetului Central al Partidului Comunist Român. O
cărticică prăfuită, cu paginile îngălbenite de trecerea
timpului şi coperţile roase de carii, dar care, considera el,
conţinea adevăruri de netăgăduit.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Şi-ar fi dorit să poată da timpul
înapoi, pe vremurile de odinioară când cu toţii aveau asigurate
un loc de muncă şi o casă, mică, mare, nu conta, când te lua
Miliţia de pe drumuri şi te obliga să te angajezi undeva, în
funcţie de calificarea pe care o aveai, numai să nu arzi gazul de
pomană pe stradă şi prin cârciumi, dar ştia că asta nu mai e
posibil în România. Comunismul murise aici pentru totdeauna...
Tânjea însă după vremurile acelea, iar dorinţa lui arzătoare,
pe care o mărturisea tot mai des în ultima perioadă era... să
trăiască din nou în comunism... Un tovarăş de pahar, bun prieten
al lui, i-a aruncat aşa, într-o doară, o idee, de ce nu pleci tu,
mă, Idule în Coreea de Nord, acolo, să ştii, e trai pe vătrai...
Din acel moment, pentru Idu, Republica Populară Democrată Coreeană,
ultimul bastion al comunismului autentic, aşa cum o considera,
devenise o fata morgana, iubita în al cărei aşternut cald ardea de
nerăbdare să ajungă. Şi, şi-a făcut un plan pe care era hotărât
să-l ducă la îndeplinire.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="en-US">***</span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Înainta greoi, domol, cu paşi rari şi
inegali, prin noroiul slinos, lipicios, aluneca din când în când,
gata să pice, dar se redresa deîndată şi mergea mai departe,
vântul năpraznic, şuierând dinspre răsărit, îi răvăşea şi
răsucea în spirale pletele bălaie, mii de ace îi înţepau
obrajii, lacrimi, de ger, îi umeziseră ochii...
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Pornise în marea aventură coreeană...
Îşi luase doar un geamantan cu lucruri de primă necesitate,
oficialii Ambasedei Coreei de Nord care îi aprobaseră plecarea îi
promiseseră că acolo va avea tot ce e necesar pentru un trai
decent. Aşadar, mergea încrezător înspre locul de unde urma să
ia autobuzul care să-l ducă în capitală. Exalta la gândul că nu
peste foarte mult timp avionul cu care urma să plece din Bucureşti
va ateriza la Phenian. Nu privea înapoi, n-avea ce să regrete.
Zborul până în Coreea a fost lipsit de peripeţii, dar pe
aeroport, stupoare... Mulţime de oameni cu pancarte pe care scria
ceva într-o limbă necunoscută lui, strigau, se agitau, îşi
manifestau bucuria, pentru ce, habar n-avea... Doi bărbaţi în
uniformă i-au reţinut paşaportul şi i-au pus cătuşe la mâini.
Într-o engleză de baltă, pe care cu greu a priceput-o, i s-a
explicat că la ei e revoluţie, că regimul comunist a căzut, un
alt sistem, democratic, s-a instaurat şi că e arestat.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Inima stătea să-i sară din piept,
broboane de sudoare îi invadaseră faţa şi... deschise uşor
ochii... Razele soarelui după-amiezii de vară îi mângâiau din
lateral faţa ridată.<br />
- Oh, Doamne, îţi mulţumesc că a
fost doar un vis !, imploră Idu divinitatea.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Respira uşor şi rar, din ce în ce
mai rar, întins pe spate sub un arin bătrân de la marginea
zăvoiului din spatele casei.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Între trupu-i firav şi pământul
reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească veşnic,
firele verzi şi zvelte ale ierbii...
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-31918797688526324572012-11-15T07:32:00.000-08:002012-11-20T03:01:29.514-08:00Textul nr. 104 Podul<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b>Podul</b></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
”…Pân`la Pod-de-carne </div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="en-GB">C</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
n-a fost de carne, </span><span lang="en-GB"></span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Dar ni l-om face </div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="en-GB">Cu carne de-a
noastr</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">. </span><span lang="ro-RO"></span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
…Pân`la Pod-de-os </div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
C<span lang="ro-RO">ă</span> de os n-a
fost,</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Ci de os l-om face <span lang="ro-RO"></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Cu oasele noastre.” <span lang="ro-RO"></span>
</div>
(Balad<span lang="ro-RO">ă</span>
popular<span lang="ro-RO">ă</span>) <br />
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"></span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"></span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Mireasma ve<span lang="ro-RO">ş</span>ted<span lang="ro-RO">ă</span>
a zilei o înv<span lang="ro-RO">ă</span>luie odat<span lang="ro-RO">ă</span>
cu<span lang="en-GB"> oboseala nesfâr</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">it</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
a mersului cu picioarele</span> pe nisipul fierbinte. Arborii înal<span lang="ro-RO">ţ</span>i
<span lang="ro-RO">ş</span>i pietrele de la marginea râului se dilat<span lang="ro-RO">ă</span>,
î<span lang="ro-RO">ş</span>i destram<span lang="ro-RO">ă</span> conturul în aerul încins al dup<span lang="ro-RO">ă</span>
amiezii de var<span lang="ro-RO">ă</span> târzie,
îi dau Matildei senza<span lang="ro-RO">ţ</span>ia cristaliz<span lang="ro-RO">ă</span>rii unui alt spatiu, perceput doar pe
jum<span lang="ro-RO">ă</span>tate. Pân<span lang="ro-RO">ă</span> la pod mai este pu<span lang="ro-RO">ţ</span>in
de mers, trebuie doar s<span lang="ro-RO">ă</span> treac<span lang="ro-RO">ă</span> de
casa zugr<span lang="ro-RO">ă</span>vit<span lang="ro-RO">ă</span>
în verde la portile c<span lang="ro-RO">ă</span>reia st<span lang="ro-RO">ă</span>
o fat<span lang="ro-RO">ă</span> cu umerii goi, ar<span lang="ro-RO">ş</span>i
de soare, o fat<span lang="ro-RO">ă</span> care
încearc<span lang="ro-RO">ă</span> s<span lang="ro-RO">ă</span>
vând<span lang="ro-RO">ă</span> sticle<span lang="ro-RO">ţ</span>i
<span lang="ro-RO">ş</span>i papagali vorbitori rarilor trec<span lang="ro-RO">ă</span>tori,
celor care de obicei nu cump<span lang="ro-RO">ă</span>r<span lang="ro-RO">ă</span>
nimic, poate doar o can<span lang="ro-RO">ă</span> de lapte de oaie
ca s<span lang="ro-RO">ă</span>-<span lang="ro-RO">ş</span>i
potoleasc<span lang="ro-RO">ă</span> setea.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Înserarea acoper<span lang="ro-RO">ă</span>
cu aur întinderea apei pe care plutesc trunchiuri u<span lang="ro-RO">ş</span>oare
de lemn, a râului care une<span lang="ro-RO">ş</span>te <span lang="ro-RO">ş</span>i
desparte, oglind<span lang="ro-RO">ă</span> reflectând imaginea
femeii aplecat<span lang="ro-RO">ă</span> s<span lang="ro-RO">ă</span>-<span lang="ro-RO">ş</span>i
spele sudoarea <span lang="ro-RO">ş</span>i praful strâns în
timpul c<span lang="ro-RO">ă</span>l<span lang="ro-RO">ă</span>toriei
f<span lang="ro-RO">ă</span>cute pe platforma ultimului vagon al
trenului care duce miei. Odat<span lang="ro-RO">ă</span> cu l<span lang="ro-RO">ă</span>sarea
întunericului râul tulbure se umfl<span lang="ro-RO">ă</span>,
smulge arborii obligându-i s<span lang="ro-RO">ă</span> pluteasc<span lang="ro-RO">ă</span>
pe spinarea lui, s<span lang="ro-RO">ă</span> c<span lang="ro-RO">ă</span>l<span lang="ro-RO">ă</span>toreasc<span lang="ro-RO">ă</span>
prin mijlocul ora<span lang="ro-RO">ş</span>elor <span lang="ro-RO">ş</span>i
s<span lang="ro-RO">ă</span> se piard<span lang="ro-RO">ă</span>
apoi în largul m<span lang="ro-RO">ă</span>rii. O mrean<span lang="ro-RO">ă</span>
se treze<span lang="ro-RO">ş</span>te din somn <span lang="ro-RO">ş</span>i
începe s<span lang="ro-RO">ă</span> urce râul tulburând imaginea
chipului cu pometi puternici, ochii negrii ca o alt<span lang="ro-RO">ă</span>
ap<span lang="ro-RO">ă</span> neagr<span lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO">ş</span>i
ea, repetându-se în fiecare und<span lang="ro-RO">ă</span>.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
”Omoar-o!” strig<span lang="ro-RO">ă</span>,
râzând înceti<span lang="ro-RO">ş</span>or, fata de la poart<span lang="ro-RO">ă</span>.
Matilda î<span lang="ro-RO">ş</span>i continu<span lang="ro-RO">ă</span>
mersul printre nisipurile fierbin<span lang="ro-RO">ţ</span>i, aerul
r<span lang="ro-RO">ă</span>mâne nemi<span lang="ro-RO">ş</span>cat,
apele sunt iar ca ni<span lang="ro-RO">ş</span>te oglinzi <span lang="ro-RO">ş</span>i
papagalii o strig<span lang="ro-RO">ă</span> cu toate numele de pe
lume <span lang="ro-RO">ş</span>i cu numele s<span lang="ro-RO">ă</span>u:
”Omoar-o Matilda, omoar-o!”</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
”<span lang="en-GB">Pân</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
la pod mai este, mai esteee!...drum lung…tu vino s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
dormi. Somnul lin </span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">i-o
fi, florile te-or n</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">p</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">di,
pe gur</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">, pe nas,
pe albu-</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">i
obraz…”</span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="en-GB">Cu un murmur
confundat cu mersul trenului înc</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">rcat
cu mieii adormi</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">i,
apele urc</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> f</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">r</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
grab</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">, peste
maluri, inundând curtea cu p</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">mânt
negru, b</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">t</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">torit,
a casei zugr</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">vit</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
în verde, de la poarta c</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">reia
a disp</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">rut fata
aceea nebun</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> cu
p</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">rile
ei cu tot. Vântul aduce aroma dulce a lanurilor de secar</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
abia secerate, arom</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
prevestitoare a unei mari fericiri, nu întotdeauna cea a</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">teptat</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">,
dup</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> cum îi
spusese</span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="en-GB">m</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">tu</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">a
Elisabeta atunci când se hot</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">râse
s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> plece în
aceast</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
c</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">l</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">torie
spre podul pe care trebuie s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">-l
treac</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">, dar, mai
întâi, s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">-l
g</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">seasc</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">.
Acolo trebuie s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
fie Nandru, podarul, cel care schimb</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
scoici de râu pe tutun negru </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
care poate îi va spune ceva ce ar putea s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
schimbe câteva lucruri.</span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="en-GB">La mal se afl</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
o barc</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> din lemn
negru, prea întunecat</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
ca s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> nu fie o
capcan</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">, poate
are lemnul putrezit, ros, nu po</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">i
urca în ea </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
vâsli spre locul de veghe </span><span lang="ro-RO">iar</span><span lang="en-GB">
drumul e numai p</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">mânt,
noroi </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i ap</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">.
Pe râu, sticlind în lumina lunii, plutesc mari crengi cu stoluri de
p</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">ri
ucise, devorate una câte una de </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">tiucile
fl</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">mânde.
Matilda urm</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">re</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">te
curgerea monoton</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
a râului amintindu-i de vremea când nu cunoscuse zbuciumul, zilele
calde în care se întindea pe iarb</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">,
închizând ochii, sim</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">ind
cu mâinile </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
picioarele, cu nasul </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
gura, cu trupul întreg, murmurul apelor alergând în adâncul
p</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">mântului,
tulburând-o, l</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">sând-o
nici vesel</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">,
nici trist</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">, s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
se înc</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">lzeasc</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
la razele soarelui. Atunci credea c</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
via</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">a o s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">-i
fie mereu a</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">a,
scurgându-se între maluri bine trasate, într-o lini</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">te
mare, rupt</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> din
când în când de strig</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">tele
lui Nandru, podarul, binecuvântând apa </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
soarele, de chem</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">rile
baciului trecând podul cu turma de oi, gr</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">bindu-se
s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> ajung</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
acas</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> înainte
de c</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">derea
nop</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">ii. Atunci
toate lucrurile erau reale, nu aveau semnifica</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">ie,
doar existen</span><span lang="ro-RO">ţă</span><span lang="en-GB">.
Cump</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">raser</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
de Pa</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">ti un miel
pe care nu l-au t</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">iat,
n-au f</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">cut drob
</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i friptur</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
din el, l-au l</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">sat
s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> pasc</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
iarba din curte, s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
moar</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> de
b</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">trâne</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">e,
a</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">a cum muri-vom
cu to</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">ii –
zicea m</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">tu</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">a
Elisabeta – dac</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
nu se întâmpl</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
ceva între timp, ceva care s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
rup</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> curgerea
vie</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">ii asemenea
râului prin albie.</span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
“<span lang="en-GB">Vino încoace”
– o chema unchiul Ioan, sco</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">ând
un co</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB"> cu mere
ionatane din bufetul umplut cu dulce</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">uri
</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i fructe, “vino
s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">-</span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">i
dau un m</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">r”,
apoi dup</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> ce
mânca m</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">rul
zemos </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i î</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">tergea cu dosul
palmei sucul lipicios scurs pe b</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">rbie,
unchiul o culca pe pat, învelind-o cu o p</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">tur</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
moale, din lân</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
de oaie, pân</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
sub b</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">rbie,
stingând lampa, l</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">sând-o
s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> doarm</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
iar el ie</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">ea
afar</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> s</span><span lang="ro-RO">ă-şi</span><span lang="en-GB">
aprind</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> înc</span><span lang="ro-RO">ă
</span><span lang="en-GB">o </span><span lang="ro-RO">ţ</span><span lang="en-GB">igar</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">,
înduio</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">ând-o
cu tusea lui seac</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">.
Peste doi ani, unchiul Ioan a trebuit s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
plece în sus, pe râul care </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i-a
deschis apele primindu-l, apoi râul s-a închis la loc, purtând pe
valuri în jos, spre pod, roiuri de insecte cu aripi str</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">vezii
pe care le-a v</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">zut
Nandru </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i a
venit la m</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">tusa
Elisabeta care n-a plâns, a ie</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">it
afar</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
la lumina lunii pline a t</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">iat
coco</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">ul cel
mare, a închis casa </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
a plecat de-a lungul râului cu Matilda în brate, pân</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
la halta unde s-au urcat în trenul cu miei adormiti.</span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Poate era mai bine s<span lang="ro-RO">ă</span>
nu se întoarc<span lang="ro-RO">ă</span> niciodat<span lang="ro-RO">ă</span>
aici. S-a întunecat de-a binelea <span lang="ro-RO">ş</span>i pe
malul râului nu-i nimeni, nici m<span lang="ro-RO">ă</span>car
câinele lui Nandru. <span lang="en-GB">Avea dreptate fata aia, pân</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
la pod mai este drum lung, prea lung. Începe s</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
o cuprind</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> frica
</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i frigul,
iepuri cu ochii ro</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">ii
se rotesc în jurul ei descoperind sensul unor amintiri, cople</span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">ind-o
cu toat</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> durerea
locurilor din care nu mai r</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">zbate
nici un glas cunoscut ei, singur</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
în aceast</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
c</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">l</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">torie
care a venit deodat</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
cu patima ei pentru râu, pentru podul pe care dac</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
îl va trece se va putea odihni, va </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">terge
pulberea drumurilor </span><span lang="ro-RO">ş</span><span lang="en-GB">i
spaima nem</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">surat</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">
ce o apas</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB"> ca un
junghi între umeri. Ce va fi acolo, la cap</span><span lang="ro-RO">ă</span><span lang="en-GB">t
de drum? </span>Ce-i va spune podarul? Îi va vorbi despre tot felul
de lucruri care poate c<span lang="ro-RO">ă</span> nu s-au întâmplat
niciodat<span lang="ro-RO">ă</span>, despre adâncul râului tulbure
<span lang="ro-RO">ş</span>i mreana ce coboar<span lang="ro-RO">ă</span>
din întunericul muntilor, crud<span lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO">ş</span>i
fl<span lang="ro-RO">ă</span>mând<span lang="ro-RO">ă</span>? Sau
poate c<span lang="ro-RO">ă</span> nu-i va spune nimic… S-a l<span lang="ro-RO">ă</span>sat
noaptea <span lang="ro-RO">ş</span>i Matildei îi este somn, apa
râului r<span lang="ro-RO">ă</span>sun<span lang="ro-RO">ă</span>
r<span lang="ro-RO">ă</span>coros pe nisipul moale <span lang="ro-RO">ş</span>i
auriu, ap<span lang="ro-RO">ă</span> tocmai bun<span lang="ro-RO">ă</span>
s<span lang="ro-RO">ă</span>-i scalde trupul pe-ndelete, s<span lang="ro-RO">ă</span>-i
spele febra <span lang="ro-RO">ş</span>i foamea, s<span lang="ro-RO">ă</span>
anuleze orice în afar<span lang="ro-RO">ă</span> de aceast<span lang="ro-RO">ă</span>
clip<span lang="ro-RO">ă</span> în care st<span lang="ro-RO">ă</span>
singur<span lang="ro-RO">ă</span> pe malul pustiu al apei, cu
sufletul liber de tot, nici vesel<span lang="ro-RO">ă</span>, nici
trist<span lang="ro-RO">ă</span>.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Acum poate s<span lang="ro-RO">ă</span>
ajung<span lang="ro-RO">ă</span>, în sfâr<span lang="ro-RO">ş</span>it,
la pod. S<span lang="ro-RO">ă</span> stea fa<span lang="ro-RO">ţă</span>
în fa<span lang="ro-RO">ţă</span> cu Nandru, s<span lang="ro-RO">ă</span>-i
dea tutunul negru de la m<span lang="ro-RO">ă</span>tu<span lang="ro-RO">ş</span>a
Elisabeta, s<span lang="ro-RO">ă</span> fumeze împreun<span lang="ro-RO">ă</span>
cu el <span lang="ro-RO">ş</span>i s<span lang="ro-RO">ă</span>-i
spun<span lang="ro-RO">ă</span> unde se duce trenul cu miei <span lang="ro-RO">ş</span>i
de ce ace<span lang="ro-RO">ş</span>tia dorm a<span lang="ro-RO">ş</span>a
cum va dormi <span lang="ro-RO">ş</span>i ea peste câteva clipe,
somn necesar, dens, ca o ecluz<span lang="ro-RO">ă</span> eliberând
apele strânse între maluri.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Fata de la casa zugr<span lang="ro-RO">ă</span>vit<span lang="ro-RO">ă</span>
în verde înainteaz<span lang="ro-RO">ă</span> desp<span lang="ro-RO">ă</span>r<span lang="ro-RO">ţ</span>ind
apele în dou<span lang="ro-RO">ă</span>, purtând pe umeri sticle<span lang="ro-RO">ţ</span>i
<span lang="ro-RO">ş</span>i papagali vorbitori, ciugulindu-i algele
din p<span lang="ro-RO">ă</span>rul negru ca o alt<span lang="ro-RO">ă</span>
apå, întunecat<span lang="ro-RO">ă</span>. Dar aceasta va fi o
alt<span lang="ro-RO">ă</span> poveste. O poveste de dincolo de ape.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-21387403226356893272012-11-15T05:51:00.002-08:002012-11-20T03:00:48.382-08:00Textul nr. 103 Dincolo<div align="CENTER" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
<b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Dincolo</span></span></b></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Urcam în tăcere
povârnișul lin, minunându-ne de verdele crud al frunzelor, de
cerul absolut senin, de mireasma acelei zile de început de vară, de
cântul vioi al păsărelelor. Era prima zi cu soare și pământul
era reavăn, pe alocuri chiar băltind, de la șuvoaiele de apă
cazute din cer atâta amar de vreme. Ne îndreptam în jur de 80 de
oameni, spre acel loc sacru, spre cimitirul vechi de 3000 de ani și,
fiecare dintre noi renunțase pentru câteva momente la șirul
gândurilor năvalnice, mai mult sau mai puțin banale, legate de
grijile cotidiene, căci toți trăiam o singură emoție acum, e
adevărat, fiecare în felul său dar, în același timp, în
completă rezonanță cu ceilalți. Puteam simți acea energie
uriașă, creată de mințile și sufletele noastre, plutind peste
tot în juru-ne, numai natura își vedea de ale ei ca și cum
prezența noastră n-ar tulbura-o câtuși de puțin. Când și când,
câte unul dintre noi se mai desprindea de grup pentru a face o
fotografie, și acela cu mișcări atât de suave încât părea că
dorește să capteze acea parte nevăzută a fiecăruia dintre noi. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Odată ajunși la
locul stabilit, impresiile dădură buzna afară din noi iar, pentru
o vreme, se reinstală zarva aceea necontenită, specifică omului de
la oraș. Vorbeam unii peste alții, entuziasmați, în timp ce ne
instalam corturile și ne pregăteam de cină. Însă, pe măsură
ce se apropia ora 11, vociferările scăzură iarăși din
intensitate, de parcă ne-ar fi fost teamă să nu tulburăm vreun
spirit al nopții. Încet-încet, am parcurs toate ritualurile
stabilite, cântul tribal către cele patru zări, purificarea
noastră și a tuturor obiectelor de cult aduse de fiecare dintre
noi, aducerea de ofrande elementelor naturii, iar acum ne pregăteam
de punctul principal din program, cel care ne reunise pe toți, în
acea seară, printre acele morminte străvechi: activarea și
conectarea centrilor noștri energetici cu Pământul și întreg
Universul. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Ne așezarăm
fiecare cu capul spre nord, îndesați în sacul de dormit, cu o
sticlă de apă alături, lăsată deschisă la ultimele indicații
ale maestrului nostru. Nerăbdării îi luase locul o moleșeală
plăcută, respirația unora devenind grea, semn că adormiseră. Eu
n-aș fi putut să dorm pentru nimic în lume într-un asemenea
moment când porțile Universului erau gata să se deschidă pentru
noi, lăsându-ne pe cei mai norocoși să aruncăm o privire
dincolo. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
“<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>Începem!”
</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">zise
maestrul și inima, care aproape că îmi acoperise gândurile cu
bătăile ei pe parcursul întregii zile, dădu să iasă afară din
piept când, exact în aceeași clipă, din senin, picuri fini de
ploaie, abia perceptibili, prinseră a ne spăla fețele. Curând,
sunete de pe altă lume acoperiră tăcerea nopții iar mii de
întrebări mi se zbăteau în cap. “</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>Ce
se va întâmpla cu mine?” “Ce voi simți?” “Ce ființe
nepământene umblă printre noi scoțând zgomotele acelea ciudate?”
“Voi fi aceeași dinainte, după ce conectarea va avea loc?” “Dar
dacă pățesc ceva?”</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">
Treptat, frica își făcea loc lângă mine, în sacul de dormit.
Zadarnic încercam să mă liniștesc cu invocări și rugăciuni
către Dumnezeu și toți sfinții. Nu era chip de meditație. Timpul
mi se scurgea printre degete, căci jumătatea de oră era pe
sfârșite iar eu nu reușeam să mă conectez cu nimic altceva decât
cu aceeași minte neobosită dintotdeauna. Nu se oprea pentru nimic
în lume, deși încercasem, rând pe rând, toate tehnicile
cunoscute de relaxare. Poate că mai erau doar 5 minute până la
semnalul de final când, o sferă de lumină incandescentă se
materializă pe cer, la o oarecare înălțime deasupra mea și
prinse a se îndrepta cu o viteză amețitoare către mine. Fără
să-mi dea răgaz de gândire, îmi pătrunse în piept și, de
acolo, în fiecare lăcaș ascuns al trupului fizic, înfiorat de
plăcere, apoi în corpurile mai subtile de care, ca prin minune,
eram perfect conștientă. Totodată, simțeam cum sufletul mi se
extinde la infinit, cuprinzând tot ce există. Eram una cu Pământul
și cerul înstelat de deasupra mea, eram fiecare ființa care a
existat vreodată în acest Univers, lumina și întunericul, eram
Dumnezeu, căci știam totul despre toate. Valuri uriașe de energie
mă cutremurau necontenit iar glasul maestrului care ne dădu
trezirea, îmi sună ca de pe alte tărâmuri. Într-un tărziu, mă
ridicai și eu în capul oaselor, privind mirată în jur, ca și cum
m-aș fi așteptat să văd cu totul altceva în locul acelor figuri
adunate în jurul meu, privindu-mă cu îngrijorare. </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>“Ești
bine?”</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">
mă întrebară cu toții în cor. </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>“Sunt
nemapomenit de bine!”</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">
le răspunsei eu cu un zâmbet larg până la urechi. </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>“Atunci
bea-ți apa!”</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">
îmi aminti unul dintre ei. </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>“O
să te simți și mai bine.” </i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Băui
tot, până la ultima picătură, convinsă că era apă vie cea care
îmi aluneca pe gâtlejul uscat. Nu uitasem de ploaia fină, căzută
din cerul înstelat. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">În lunile ce au
urmat, schimbarea mi s-a instalat în suflet subtil, îndepărtând
toți norii aceea de nesiguranță și teamă cu care eram atât de
obișnuită. În locul lor, o lumină caldă mă încălzește clipă
de clipă, căci acum știu fără tăgadă, cine sunt eu și de unde
vin.</span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-21119981034408336202012-11-15T04:53:00.000-08:002012-11-20T03:00:33.348-08:00Textul nr. 102 Ziua sacră a întâlnirii<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><b><span style="font-size: small;">Ziua sacră a întâlnirii</span></b></span></span></span></div>
<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<br /></div>
<div lang="en-US" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Motto:</b></span><span lang="ro-RO">
</span><span lang="ro-RO"><i>Civilizaţia şi istoria au început
acolo unde locuieşte azi neamul românesc</i></span><span lang="ro-RO">.
(W. Schiller, arheolog american)</span></span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm; orphans: 2; widows: 2;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Cuvinte
cheie:</b></span><span lang="ro-RO"><b> </b></span><span lang="ro-RO"><i>om,
sacru, Cosmos, Univers, daci, coloane, stâlpi, templu</i></span></span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Rezumat:
</b></span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><br /><span lang="ro-RO"> Urcam
dealul şi paşii mei se uneau cu ai celor care cu mii de ani au tot
urcat spre sacra legătură a omului cu Cosmosul. O dimensiune pe
care oamenii de atunci au tot aşteptat-o să sosească şi pe care
ne-au însemnat-o nouă cu locuri sacre, pentru a ne trezi din
amorţeala acoperirii trecutului. Am privit fereastra mare a
Universului albastru şi mi-am rezemat prezentul de verdele
viitorului. Mi-am încântat privirile cu viaţa orizontului şi am
strâns în palmele mele pământul Sarmisegetuzei. Am mângâiat cu
lacrimile locul străbun, lespezile din calcar ale drumului care
ducea, acum pieziş, spre templele străbune. În genunchi i-am rugat
pe moşii şi strămoşii mei să-mi mângâie creştetul capului, ca
semn că mă recunosc că le sunt urmaş. </span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> Din
străfundul pădurii verde-maronie am auzit un geamăt prelung, un
vuiet asurzitor şi tâmplele </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
le-am simţit atât de pline cu sânge din sângele lor, încât am
căzut cu faţa la pământ. Auzeam foşnet şi foşnetul s-a
preschimbat în voci şi vocile în strigăte, iar dorul în durere:
</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><i>La
Mănăstirea cu nouă altare / Mi-ard nouă lumânare ... / Şi din
Pădure mare S-a tăiat un Copac mare / Şi s-a făcut o Mănăstire
Albă Mare / Cu nouă altare / Şi nouă Tronuri de Aur / Cu slove de
Aur . / În Altarul Mare / E Sânta Maria Mare. / În Altarul Mic E
Sânta Maria Mică. / În Altarul din Mijloc / Maica Domnului
şedea...</i></span></span></span><sup><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><i><a class="sdfootnoteanc" href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=1914848231361287233#sdfootnote1sym" name="sdfootnote1anc"><sup>1</sup></a></i></span></span></span></sup><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><i>
. </i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;">Stâlpii
aşezaţi în forma circulară a unui timp infinit începuseră să
sune şi un cântec străvechi îl auzeam din interiorul acestora.
Voci grave de bărbaţi străvechi închinau într-un ritual
necunoscut mie şi stâlpii începuseră să se rotească într-o
horă ameţitoare, zicând: </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><i>Şarpele-n
coadă de lungea, / Şi-n căpăţână se mărea / Iar trupul, mare
se făcea, / Aproape cât butea! / Zău, mi te apuca groaza! / Loc
sub talpă nu-mi avea! / De la zece ani pleca,/ De sub talpă eşea /
Casa trei zile urla! / El, mare, unde-mi mergea? / În buricul
pământului, / La mijlocul câmpului, / Pe cel drum cam părăsit, /
Cu negara acoperit / Cu troscot verde învelit / În buricul
pământului / În inima câmpului. / El aici se-ncolăcea / Pe
Mistricean aştepta... / C-al lui era dăruit / De când era copil
mic. </i></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"> Ce
cod puteau să-mi ascundă aceste versuri şi de ce mintea mea le
recita într-o continuă învârtire a slovelor? Ce îmi şopteau
dealurile mănoase şi cărarea Luncii Grădiştei bătătorită de
nevoile celor ce au urcat-o în timp. Soarele încă ardea cu putere,
iar eu mângâiam lespezile şi priveam în singurătate zidurile
dacice, <i>murus dacicus</i>. Auzeam parcă zgomotul şi vedeam
bucăţile de andezit rânduite cu multă pricepere de cineva, văzuţi
şi nevăzuţi în acelaşi timp, într-o formă neştiută de
nimeni, bucăţi de calcar prinse în mâinile puternice ale unor
bărbaţi bărboşi şi viguroşi, cu ziceri într-o limbă simţită
mie. Am întors privirea şi, paralel cu sacrul sanctuar, clădit tot
din calcar, am văzut alte construcţii ale celor care ne-au fost
străbuni şi, dintr-o dată, dorinţa mea voia să urc spre Ţara
Haţegului, acolo, în zona Subcetate, pentru că acolo simţeam că
voi întâlni liniştea. Cât am străbătut cetatea Saemisegetuzei
un dor m-a tot chemat sprea acea <i>ţară mirifică</i>, de unde
istoria respira a trecut uitat. Mi-am îndreptat privirile spre
Ţara Haţegului, dar am rămas să mai veghez încă asupra
spiritelor neliniştite din Lunca Grădiştei. </span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"> Într-un
târziu m-am întrebat, înaintând atent spre cercul cu coloane din
andezit, ce se aflau spre exterior, dincolo de sanctuare, de ce dacii
le-au ridicat pentru nemurire într-un loc atât de retras al
cetăţii? Şi am înţeles că acest spaţiu deschis, unde timpul
lor se unea cu cel al cosmosului, cercetând trecerea acestuia, le
făcea legătura şi cu centrul pământului, de unde vocea zeului
suprem le trimetea, prin marii preoţi, mesajele. Coloanele de la
exterior însumau 104 blocuri de andezit, cu dimensiuni diferite;
depinde şi de poziţia în care stai să le apreciezi înălţimea,
pentru că ceilalţi stâlpi, de astă dată din lemn, continuau cu
un alt cerc de 84 de piloni. În toate cercurile am găsit un număr
par de stâlpi sau de blocuri din andezit. Versurile populare <i>La
mijlocul câmpului, / Pe cel drum cam părăsit, / Cu negara acoperit
/ Cu troscot verde învelit</i>,<i> </i>descind spre o căutare a
unui răspuns: stâlpii din andezit, de la exterior, ar fi putut
sugera <i>cetatea timpului</i> păzită de războinicii daci; în
rândul al doilea, stâlpii din lemn, care variau în înălţime, ar
putea constitui componenţa familiilor acestora, gata oricând să îi
înlocuiască, când situaţia le-o cerea. În societatea dacă
exista un deosebit respect faţă de familie şi de bătrânii
societăţii. Cei şase stâlpi înguşti, cărora li se alătura
unul lat, sugerau regele şi sfatul înţelepţilor. Stâlpii din
piatră, unde timpul i-a statornicit ca preoţi apărători ai
credinţei în zeul suprem şi în nemurirea sufletului, vegheau la
legătura permanentă a dacilor cu Universul şi cu vocea Pământului.
<span lang="ro-RO">Spre deosebire de cercurile din piatră, cercul
stâlpilor din lemn era întrerupt de 4 praguri, marcate prin blocuri
de calcar, ce constituiau intrările în acest spa</span><span lang="ro-RO">ț</span><span lang="ro-RO">iu.
Un spaţiu sacru al timpului despre care înţelepţii cetăţii
aveau cunoştinţă.</span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;">Timpul lor era
cercul blocurilor şi al stâlpilor care, într-un calcul perfect,
sădit cu grosimea şi înălţimea lor, conducea la anul solar, la
zilele şi anotimpurile care treceau peste ţara dacilor. Am urcat şi
am coborât dealurile vecine ruinelor cetăţii şi am încercar să
observ, cu ochii scrutători ai moşilor mei aşezarea din timpul în
care ei trebăluiau cu grijile şi dorinţele lor, în casele
circulare, cu acoperiş în formă de con. Le auzeam fluturând
iţarii largi în bătaia vântului şi le simţeam respiraţia
sănătoasă a trupului, le ascultam limba care nu diferea mult de
cea pe care o vorbesc eu azi, şi sapa, şi toporul, şi foarfecele
şi behăitul oilor şi râsetele dacilor la strânsul recoltelor de
toamnă. Mă auzeam pe mine gângurind în timpul istoriei şi mă
lăsam legănat în tangajul autocarului care mă îndrepta spre
casă, casa mea din Bucureştiul României de azi. Îi mulţumeam lui
Dumnezeu că trăisem şi clipele reîntoarcerii şi regăsirii
<i>poporului pierdut</i>. Un popor primit de Creator şi dăruit cu o
ţară binecuvântată. Origenes Adamantius (185-254), într-una
dintre discuţiile sale cu mai marii timpului din Grecia, spunea: <span lang="ro-RO"><i>Ce
să mai spunem de britani şi de germani, care locuiesc lângă
ocean, sau, ca să trecem la barbari, de daci şi sarmaţi şi sciţi
dintre care neamuri cele mai multe n-au auzit până acum cuvântul
Evangheliei</i></span><span lang="ro-RO">. Dacii auziseră, pentru că
teritoriul lor de la sud-est fusese străbătut, cu mult înainte de
cele consemnate de gânditorul grec, de primul discipol al Fiului lui
Dumnezeu, Sfântul Andrei</span><span lang="ro-RO"><i>.</i></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> Mă
simţeam </span><span lang="ro-RO">mulţumit şi liniştit, poate şi
pentru faptul că mă aflasem atât de aproape de locurile sacre ale
</span><span lang="ro-RO"><i>poporului pierdut</i></span><span lang="ro-RO">,
pe care am dorit atât de mult să le simt prin ceea ce mai rămăsese
de pe urma lor. Ziduri reci, dar cu o mare căldură spirituală,
încât atunci când le atingi simţi furnicături în vârfurile
degetelor şi transpiraţia te taie pe frune şi în dreptul inimii.
Loc sacru pentru noi, Sarmisegetuza a rămas tăcută în bezna
nopţii care începuse să se aştearnă.</span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm; orphans: 2; widows: 2;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm; orphans: 2; widows: 2;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;">Bibliografie:</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><b>Brâncuş,
Grigore</b>, <i>Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii
române</i>, Editura Dacica, Bucureşti, 2009.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Daicoviciu,
Hadrian</b></span><span lang="ro-RO">, </span><span lang="ro-RO"><i>Dacii</i></span><span lang="ro-RO">,
Editura Hyperion, Chi</span><span lang="ro-RO">ș</span><span lang="ro-RO">inău,
1991.</span></span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Densusianu,
Nicolae, </b></span><span lang="ro-RO"><i>Dacia preistorică, </i></span><span lang="ro-RO">Editura
Arhetip, Bucureşti, 2002.</span></span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Eliade,
Mircea</b></span><span lang="ro-RO">, </span><span lang="ro-RO"><i>Istoria
credinţelor şi ideilor religioase</i></span><span lang="ro-RO">,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.</span></span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0.2cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Crainicu,
Felix</b></span><span lang="ro-RO">, </span><i>Legendele dacilor
liberi</i>, Editura Dacica, Bucureşti, </span></span></span>
</div>
<div id="sdfootnote1">
<div align="JUSTIFY" class="sdfootnote">
<a class="sdfootnotesym" href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=1914848231361287233#sdfootnote1anc" name="sdfootnote1sym">1</a><b>
Lovinescu, Vasile, </b><i>Interpretarea ezoterică a unor basme şi
balade populare româneşti</i>, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1993.</div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-9992341553641266702012-11-15T03:12:00.002-08:002012-11-20T02:59:37.017-08:00Textul nr. 101 Țărâna lacrimilor tale <div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b>Țărâna lacrimilor
tale </b></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b> </b>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
Astă noapte m-am visat
pământ, un pumn de țărână, în mâna ta, femeie. M-ai plămădit
cu lacrimile tale, precum bunica mea, acum treizeci de ani, când
făcea cozanacul pentru sfintele sărbători de Paști. Atunci își
aducea aminte, ca de fiecare dată, de bărbatul ei luat prizonier la
ruși de unde n-a mai primit nicio veste și așa s-a stins cu acea
așteptare întru speranță pe care i-a transmis-o și maică-mii
până ce m-a născut pe mine. Aveai mânecile suflecate și degetele
tale lungi și firave amestecau țărâna galbenă cu acele picături,
aproape transparente, smulse din roua cerului senin de vară. Căldura
ta mă topea într-un fluid în care eu germinam și mă întindeam
ca o rădăcină din fundul pământului, să caut lumina cea
dătătoare de viață.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
Te priveam cum mă
modelai, ca olarul ulcica lui de lut, să fie mai frumoasă și mai
trebuincioasă pentru nevoile semenilor. Zâmbeai. Cum a zâmbit,
probabil, și Dumnezeu, când l-a zămislit pe întâiul bărbat, pe
Adam. Încercam să pătrund în gândurile tale, să aflu ce
alchimie a pus Creatorul în sufletul tău, de ce atâta gingășie
în brațul tău, de ce atâta lumină în ochii tăi... În timp ce
mă gândeam, nu mi-am dat seama că eu mă zvârcoleam în mine, în
fiecare moleculă de lut, să mă lipesc mai tare de palmele tale și
tu... zâmbeai. Zâmbeai și zâmbeai... Apoi, ca o mamă grijulie
care-și strângea pruncul la piept, până aproape de sufocare, să
nu-l scape din brațe în timp ce fugea de mânia ostașilor lui
Irod, m-ai strâns în palme și m-ai născut după un scurt travaliu
dureros, dar acceptat din acel sublim imbold al dragostei materne,
fără nicio răsplată din partea nimănui...
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
Și m-am trezit copac,
un copac verde la fereastra ta. Fiindcă știu că oamenii, cu cât
te vor iubi mai mult, cu atât te vor face să plângi mai des și eu
nu vreau să faci cozonaci decât întru cinstirea Fiului Omului.
Apoi m-am gândit să-ți fac și eu o bucurie, să-ți dau, în
fiecare primăvară, o crenguță înflorită și înmiresmată din
carnea mea, din aceeași carne pe care tu ai plămădit-o cândva.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
Apoi, toamna, voi cădea
din mine, un fruct dulce și parfumat pe care tu ai să-l așezi
cuminte în poala ta și eu mă voi dezmierda, ștind că nimeni nu a
fost vreodată mai aproape de coapsele tale.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
Și vom zâmbi, amândoi,
strengărește, o să-mi faci cu ochiul și numai eu voi ști,
atunci, că sunt... țărâna lacrimilor tale.</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-52537488738528883902012-11-15T03:07:00.003-08:002012-11-20T02:59:20.039-08:00Textul nr. 100 Vyatikar şi locuitorii din Gramin<div align="CENTER" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><b>Vyatikar
şi locuitorii din Gramin</b></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Zura
este încă nenăscut. El nu ştie deocamdată că se va naşte. Zura
este cufundat într-un fel de vis profund, în care domină o linişte
cosmică, un repaos primordial. Însuşirile care îl definesc pe
Zura sunt inerţia şi repaosul. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Fără voia lui,
Zura este trezit din acest vis. Zura este adus pe lume, este născut.
În zadar încearcă el să se opună forţei exterioare care îl
împinge înspre viaţă. Zura este născut. Copilul Zura nu şi-a
dorit să se nască. Copilul Zura şi-ar dori să se întoarcă în
sânul repaosului primordial. La scurt timp însă după naşterea
lui, copilul Zura dă uitării această mâhnire. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Zura creşte în
Gramin, un sat liniştit şi bogat. Singura hrană a locuitorilor din
Gramin constă din fructele unui copac - Nicayinul. Fructele
Nicayinului sunt gălbui şi foarte hrănitoare. Nicayinul rodeşte
tot timpul anului. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Zura îşi ia o
nevastă şi are la rândul lui copii. Încet-încet, o dată cu
trecerea timpului şi animat de iubirea femeii lui şi zâmbetele şi
jocurile copiilor lui, de uşurinţa cu care îşi trăieşte viaţa,
uită de tot de dorinţa de repaos, de interţia lui. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Într-o seară, la
hanul din Gramin, poposeşte un străin pe nume Vyatikar. Călătorul
poartă o pelerină lungă, neagră şi atunci când cineva încearcă
să îl privească în faţă, faţa lui se înceţoşează astfel
încât nu i se mai poate distinge nicio trăsătură. Vyatikar
înnoptează la hanul din Gramin şi pleacă în zorii zilei, înainte
să răsară soarele. În ziua aceea fructele Nicayinului devin
negre. Câţiva locuitori ai Graminului încearcă să mănânce din
fructele negre. De la prima îmbucătură oamenii sunt trăsniţi ca
de un fulger şi cad fără suflare. Fructele Nicayinului au devenit
otrăvitoare. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Încă din cele mai
vechi timpuri, locuitorii din Gramin au mâncat numai fructele
copacului Nicayin. Zura, văzând că fructele Nicayinului sunt
otrăvitoare, îşi ia nevasta şi copiii şi, împreună cu bătrânii
satului şi alte câteva familii din Gramin, pleacă în căutarea
unor altor Nicayini. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">După ce merg o
vreme, nevestele şi copiii încep să plângă de foame şi teamă.
La presiunile făcute de femei şi copii, Zura vrea să urmeze drumul
către un sat învecinat, la o jumătate de zi distanţă de mers,
sat care se hrănea tot cu fructele Nicayinilor, în speranţa că
vor putea mânca acolo. Bătrânii Graminului sunt însă
neîncrezători. Ei îi spun lui Zura că este foarte posibil ca
Vyatikar să fi înnoptat şi în satul învecinat şi că şi
fructele de acolo să fi devenit otrăvitoare. Dacă ar fi aşa,
atunci călătoria va fi fost făcută degaba iar oamenii vor fi şi
mai slăbiţi din cauza greutăţii drumului şi a lipsei de mâncare.
</span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">În
ciuda îndoielii bătrânilor, Zura se încumetă şi îndrumă
caravana către satul învecinat. Bătrânii Graminului avuseseră
dreptate. Vyatikar fusese şi în satul învecinat şi plecase mai
departe, lăsând în urma fiecărei sale vizite Nicayini cu fructe
negre şi otrăvitoare. După drum şi fără nimic de mâncare,
caravana începe să îşi piardă forţele. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Bătrânii
satului îi spun lui Zura că ar exista şi alte forme de mâncare.
Aceste forme de mâncare s-ar afla ascunse într-un ţinut nu prea
îndepărtat şi nelocuit. Astfel, caravana porneşte din nou la
drum, de data aceasta însă către acel ţinut în care legenda
spune că există forme de hrană secrete. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">A
trecut deja o zi de când oamenii nu au mâncat. Femeile şi copiii
plâng, bărbaţii sunt descumpăniţi. Caravana face un popas ca
oamenii să îşi odihnească picioarele şi să bea apă. Bătrânii
satului, doborâţi de vârsta înaintată, oboseală şi lipsa de
mâncare nu vor să pornească mai departe la drum cu caravana pentru
că îi încetinesc ritmul de mers şi pentru că, într-un final,
oricum s-ar fi prăbuşit inerţi. Aşa că Zura şi caravana pleacă
mai departe, iar bătrânii satului rămân la locul popasului şi
adorm într-un somn etern. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">După două zile de
nemâncat, Zura şi caravana ajung într-un ţinut îmbelşugat, cu
vegetaţie bogată şi luxuriantă, ţinut nelocuit, sălbatic,
ţinutul despre care bătrânii satului spuneau că ar ascunde forme
de hrană. Caravana face popas, iar Zura împreună cu alţi câţiva
bărbaţi se duc să caute hrana secretă. După lungi căutări nu
găsesc nimic. Au încercat să mănânce din frunzele copacilor, dar
erau amare. Au încercat să mănânce rădăcini, dar erau şi mai
amare. Poate că bătrânii satului se înşelaseră. Poate că nu
acesta era ţinutul cu pricina. Zura şi bărbaţii se întorc la
locul popasului. Se aşează lângă femeile şi copiii lor şi
aşteaptă să moară.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Ameţit
de foame, pe jumătate adormit, aşteptând să moară, Zura începe
să se simtă din nou inert, într-un repaos absolut, ca atunci când
era nenăscut. Apoi Zura îşi dă seama că toată viaţa lui trăită
în Gramin a fost un repaos, o delăsare, o complacere în
inactivitate, o lene esenţială. Adunându-şi ultimele forţe, Zura
se trezeşte din lenea cardinală, strânge un mănunchi de rădăcini,
le fierbe, presară peste ele petale de flori, iar rădăcinile devin
dulci şi moi şi toată caravana mănâncă din ele şi îşi
recăpătă puterile. Zura, împreună cu femei, bărbaţi şi copii,
adună mai multe tipuri de plante, adună seminţele lor şi cu
acestea se reîntorc în satul lor natal. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Când
se întorc în Gramin Nicayinii dispăruseră de tot, ca şi cum
niciodată nu ar fi fost acolo. Atunci Zura, împreună cu toţi
sătenii, cultivă plantele aduse din ţinutul cu vegetaţie bogată,
le îngrijesc şi muncesc toţi laolaltă tot timpul anului pentru a
avea mâncare.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Din
când în când Vyatikar trece din nou prin sat, însă locuitorii îl
alungă şi el nu rămâne peste noapte. Chiar şi aşa însă, de
câte ori îşi face apariţia Vyatikar, culturile oamenilor sunt
devastate de vânt sau insecte, însă oamenii muncesc din nou,
neînduplecaţi şi neînvinşi pentru a-şi procura hrana. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Zura
moare bătrân şi fericit. După moarte Zura se întoarce în sânul
unui repaos transcendent, diferit însă de cel din care se născuse.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-67505808369046830052012-11-15T02:07:00.002-08:002012-11-20T02:59:04.194-08:00Textul nr. 99 Ceartă și împăcare<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> <b>Ceartă și împăcare</b></span></span></span></span><br />
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Ciudat
pământ, când trăieşti în el îl sudui de-l iau dracii şi când
eşti departe de el îţi e dor. Nu trebuie s-o experimentaţi, că
am făcut-o eu. L-am părăsit ca traficant de coca cola. Vigilenţii
de la graniţă nu m-au crezut pe cuvânt şi atunci a trebuit să
improvizez. „Mă băiete—îmi spuneau dumnealor—tu mergi în
Italia, prea fain eşti îmbrăcat!...” Am fost returnat în patria
mumă. Mi-am luat de toţi banii cutii de coca cola, căci aşa mă
sfătuiseră persoanele umblate din autocar, mi-am pus o cravată
peste un tricou, peste tricou un sacou şi, toţi pantalonii care îi
aveam pe dedesubtul pantalonului de stofă. Să nu vă mai spun de
adidaşii albi din picioare. Ca să par mai convingător mi-am
ciufulit părul şi mi-am luat o atitudine cât mai buimac posibilă.
Grănicerii sârbi se uitau la mine perplecşi. „Mă duc la Vrsak
să vând marfă! Sunt student şi nu am bani să îmi continui
facultatea...”—le explicam, văzându-i cam încurcaţi atunci
când îmi scotoceau valizele burduşite cu cărţi. Deghizarea asta
a mea i-a făcut chiar să mă scutească de vamă. </span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">După
mai multe emoţii şi controale poliţieneşti, m-am văzut în
sfârşit balerin într-unul din cele mai moderne teatre ale fostei
Yugoslavii. Primirea pe acel pământ mi-a fost dată pe măsură:
viitorii mei colegi nu mai văzuseră niciodată un dansator atât de
schilod. Degeaba le explicam eu că eram venit dintr-o altă lume, că
proveneam dintr-o epocă de aur şi împliniri măreţe, că îmi
pierdusem toţi dinţii datorită acelor timpuri şi că aveam
lordoze şi alte boli cronice ale oaselor, că făcusem cunoştiinţe
acute cu foametea; că tot nu le puteam volatiza indignarea. Nu au
stat prea mult pe gânduri şi m-au trimis cu forţa la tras de
fiare. Cu timpul m-am înzdrăvenit. Am înaintat rapid şi în rang,
de la balerin de ansamblu cum venisem din România, m-au avansat
rapid la solist trei, când le-am câştigat o diplomă la un
festival internaţional de balet m-au făcut solist doi, un fel de a
sări de la gradul de sergent la cel de căpitan şi apoi la cel de
maior... Şi uite aşa am devenit şi fruntaş la oraş.</span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Glasul
pământului natal mă chema, îmi era dor şi de părinţi, şi de
cei patru fraţi ai mei. Când am ajuns acasă, în concediu,
taică-meu nu mai putea de bucurie. Din banii care i-am dat şi-a
luat mobilă în bucătărie. „Că la voi vin fetele, mie mi-a
trecut veacul!” O descărca încet din camion, cu intenţie, ca să
îl vadă toţi vecinii. „Doar o dată îmi vine feciorul din
străinătăţuri!...”</span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Vremuri
grele pe la noi. Reântors la datorie, în Serbia. Ca să nu mă mai
cheme pământul părăsit, mi-am cumpărat o antenă parabolică şi
mă simţeam ca acasă. Ca să mă apropii şi mai abitir de ai mei
mi-am contactat şi ambasada. S-au bucurat foarte mult. Nu mai
avuseră onoarea să fie contactaţi de un balerin. Îmi explicau că
le-am mai descreţit frunţile, că în general atunci când erau
sunaţi de ai noştri, li se cereau să intervină cu promptitudine
atunci când li se confiscau mărfurile de la piaţă...</span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Gălăgios
popor, vesel şi rusofil. Dar cât de iubitori erau ei pentru colegii
mei ruşi, pe atât eram în fruntea petrecerilor lor, ca invitat
principal. Şi salariul era mare, pentru vârsta mea chiar mai mult
decât satisfăcător. De când îmi părăsisem ţara, chipurile
pentru reprezentarea ei pe alte meleaguri, nu îmi mai aminteam ce
era foamea şi nici nu mai aveam vise cu festinuri măreţe...</span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Într-o
zi, o vecină mi-a împărtăşit o veste care mi-a schimbat puţin
direcţia vieţii: „Dacă vine războiul peste noi ce ne facem?
Dumneavoastră mai rămâneţi aici?” Am ridicat cam mult prea
nepăsător din umeri: „Staţi liniştită că nu va fi nici un
război!” A doua zi s-au cam răstit colegii la mine. Nu neapărat
sârbii cât mai ales ruşii. „Ce mama dracului vă trebuie vouă
NATO? Vreţi să trimiteţi şi avioane?! Aveţi de gând să nu mai
aveţi cu ce zbura?” Am sunat de urgenţă la ambasadă şi m-au
liniştit. „Se duc negocieri, nu va fi niciun război! Spuneţi-le
ruşilor să bea câţiva litri de votcă şi să se calmeze!”
Le-am transmis mesajul ambasadei. Râdeau. „Dacă rusul bea votcă
nu se mai calmează, se enervează şi mai abitir!!!” </span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Peste
câteva zile am fost chemaţi toţi străinii în cancelaria de balet
a directoarei. „Va fi război—ni s-a spus. Dacă vă decideţi să
rămâneţi veţi fi protejaţi şi trataţi ca şi cum aţi fi de ai
noştri!” Am mai rămas doar eu—om de onoare şi în toiul
sezonului, în luna Martie nu se prea făceau pe nicăieri angajări;
şi doi prieteni de ai mei ruşi, alcoolici. </span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Când
a căzut prima bombă, într-o cazarmă militară, eram singurul
locatar dintr-un bloc de zece etaje care îşi făcea cartofi
prăjiţi. Restul oamenilor cu scaun la cap se retrăseseră prin
buncărele antiatomice. Mă gândeam că nu mi-o veni neapărat mie
sorocul. Ne-au tăbăcit americanii timp de trei luni numai din aer,
de pe vapoare şi din submarine. La al doilea tomahauk, explodat pe
la orele patru dimineaţa într-un pod metalic romantic, construit pe
vremurile celui de-al doilea război mondial, cei doi ruşi alcoolici
şi-au văzut de treburile lor şi s-au retras acasă. Am rămas
singurul străin pe teritoriile lor. Nu eram unul oarecare, ci... un
apartenent la NATO. În timpul războiului am asistat la cele mai
reuşite petreceri la care am luat parte vreodată. Destul de multe.
„Dacă murim, măcar să murim sârbeşte”—îmi explicau
prietenii care mă invitaseră. De explozii ce să vă spun?
Nenumărate. Pe cele din avion le mai suportai, dar cele trimise de
pe submarine îţi asurzeau urechile. Am fost martor în direct la
bombardarea unui pod. Am văzut totul de la o depărtare de un
kilometru, de sus, de la etajul nouă de unde locuiam. Două
tomahaukuri au despicat Podul Prieteniei în două. Acolo au murit şi
oameni, au căzut cu maşinile în Dunăre. Cum nu aveam familie, am
considerat toate acestea ca pe o mare aventură a vieţii... </span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Nu
mă asemănam cu sârbii. Pe cap purtam eşarfe şi pe corp tot felul
de acesorii: de la ceasuri sofisticate, cămăşi de firmă şi
curele cu cataramele ciudate. M-a remarcat uşor poliţia militară.
M-au întovărăşit până acasă şi mi-au pus sute de întrebări:
ce am căutat în Germania cu o săptămână înainte de începerea
bombardamentelor (fusesem la o audiţie), ce făceam cu atâtea
dicţionare (eram poliglot, vorbea cinci limbi străine), de unde
aveam atâtea adrese din strinătate pe notes (doar eram balerin,
acelea erau adresele mai multor teatre din SUA, Israel, Croaţia,
etc. şi, mai grav, de ce însemnasem pe o hârtie tot felul de
localităţi sârbeşti şi de ce foaia respectivă semăna cu o
hartă (nu le ştiam geografia şi mă interesau obiectivele care le
fuseseră bombardate, ca să am cu ce mă lăuda la ai mei acasă).
Mi-au confiscat paşaportul şi mi-au luat numărul fix de telefon.
M-am trezit ulterior la tribunal. Îmi tot spuneau că era grav ceea
ce am făcut. Ambasada m-a ajutat mult: mi-a recomandat un avocat
scump de la Belgrad. A trebuit să mă lupt singur, am contactat
toate sursele mass-media. Cei de la poliţie erau contactaţi zilnic:
„Avem în faţa redacţiei un cetăţean străin care se plînge că
l-aţi incriminat de fapte care nu pot fi spuse...” Când mi-au
înmânat paşaportul mi-au reproşat aceleaşi lucruri: „Ce v-a
trebuit vouă Nato, nu am fi putut fi prieteni?” „Păi ce
legătură au toate acestea cu mine, doar sunt artist!” „Au
legătură, pentru că toţi sunteţi la fel...”</span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=1914848231361287233" name="_GoBack"></a>
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">M-am
trezit la graniţă, deportat de acolo. Mi-am luat toate lucrurile cu
mine, ca să demonstrez acasă că nu am pierdut timpul, ci am muncit
din greu. Grănicerul nu a vrut să mă lase să ies cu un televizor
alb negru pentru că nu aveam acte la el. „Este un aparat din anii
optzeci, dumneavoastră aţi fi deţinut acte la el?” Se uita la
mine cu nişte ochi cât cepele. I-a zis subadjunctului: „Hai,
trânteşte-i o viză de ieşire!” şi apoi mie:” Lasă că ne-om
mai întâlni noi!” „Sper să nu!...”—i-am răspuns eu în
gând. </span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Dezorientat,
întors pe pământul făgăduinţei, cu un salariu ridicol, devenit
peste noapte codaş la sat, cu iubita rămasă dincolo... Întâlneam
la tot pasul numai oameni cătrăniţi, care se perpeleau perpetuu la
un foc domol. Gata cu râsetele, gata cu speranţele, gata cu tot.
Tristă soartă. Cine spune că depresia nu doare se înşeală!
Mintea îmi juca numai scenarii de sinucidere... </span></span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Până
m-a trântit pământul. Prima dată m-a încredinţat că imi este
prieten, pe urmă m-a lămurit că propria viaţă mi-o pot schimba,
dar pe a altora nu. M-a rugat să îmi văd de treabă. I-am urmat
sfatul. Am început să nu mai ascult ştirile, să gândesc pozitiv,
să fraternizez cu locul în care trăiesc şi, răsplata a fost pe
măsură. Merg pe bulevard, cineva îmi zâmbeşte, mă sună
mobilul, sunt convocat într-o comisie artistică, în aceeaşi zi mi
s-a mărit şi salariul. Râd ca prostul de unul singur. Simt că
trăiesc... </span></span></span></span>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-83702415824882184542012-11-15T02:03:00.003-08:002012-11-20T02:58:26.308-08:00Textul nr. 98 Legătura omului cu pământul<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><b>Legătura
omului cu pământul</b></span></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Acum
foarte mulţi ani mi-am deschis ochii pe acest petic de pământ,
unde mă aflu şi astăzi. Pe vremea aceea mai rămăseseră în
împrejurimi câţiva arbuşti la umbra cărora mă guduram fericit,
mulţumind cerului care se fărâmiţa deasupra mea că pot locui
sub el. Nu am dus lipsă de lucruri şi nu ştiu dacă acest lucru se
datora faptului că mă mulţumesc cu apa de sub picioare şi cu
ciripit domol printre urechile mele, sau faptului că a trosni
vertebrele pământului sub frunze mă bucura îndeajuns. </span></span>
</div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">În
ziua despre care vă voi vorbi, mă legănam jelindu-mi frunzele,
scormonind în depărtări zboruri. Mă bucuram să aud sunetele
metalice de după pădure, încercând fără folos să descopăr din
ce unghere şi din ce guri cu colţi de oţel se avântă ele prin
aer. Începuse să îmi pară rău că nu am părăsit pădurea, şi
că de zeci de ani trăiam singur sub priveliştea pe care deşi o
socoteam umilă, era în continuare încântătoare. Curând, chiar
la picioarele mele, se aşternu un bărbat solid, îmbrăcat
zrenţăros ca un lichen. M-am aplecat brusc spre el, amărât fiind
de propria-i nepuţiinţă şi curios desigur, de ceea ce avea de
povestit bietul ţăran.</span></span></div>
<ul>
<li><div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Vai,
vai îmi simt inima strângându-se ca o nervură uscată! Spunea
printre lacrimi bărbatul.</span></span></div>
</li>
<li><div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Ce-i
cu tine, dragă om</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">?
Nu m-am </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">putut
abţine să îl întreb, în timp ce-mi lăsam crengile cât mai
anevoios să i se sprijine pe umeri.</span></span></div>
</li>
</ul>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Bărbatul
îmi povesti atunci de munca grea pe care o avea de făcut spre a-şi
putea întreţine familia, măcar iarna care urma. Slăbit de boală
şi frig, povestea cu vocea stinsă cât de greu îi va fi să culce
pentru vecie la pământ umerii pădurii, atât de puternici şi
verzi. Trebuie să recunosc că m-a cutremurat gândul că îmi pare
rău pentru bietul om care avea să fie ucigaşul celor cu care
copilărisem, al celor care îmi povesteau în nopţile de lună
plină despre lumea de dincolo, în care copacii ca mine creşteau de
beton şi care în loc de ramuri ca ale mele deschideau ferestre de
sticlă. Bărbatul, care mă privea copleşit, continua să suspine.
Când mi-am revenit, deja se întunecase, iar el nu părea să se
îndepărteze prea curând. Avea ceva din aerul unui vechi prieten
sau al cuiva despre care îmi imaginam că ar putea să fie vreodată
prietenul meu. Când abia mai clipea, gata să aţipească pe
rădăcinile mele noduroase, am început să îl întreb de ce
trebuia să facă asta, având în vedere că părea să îl cuprindă
o suferinţă tot mai mare. Am înţeles apoi că oamenii, cum îşi
vorbesc tot mai rar, ajung să se retragă spre ei înşişi,
asemenea picioruşelor unor scoici. Pentru a lăsa totuşi o uşă
deschisă între ei şi restul lumii, înfloresc bucla majusculelor
pe hârtii, spre a le condamna apoi la nemurire pe rafturi din carnea
şi oasele celor ca mine. </span></span>
</div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Simplu
gând la un astfel de cimitir, în care toţi cei ca mine îşi vor
sacrifica trupul şi inima pentru virgule şi vorbe nespuse vreodată,
m-a îngrozit. După aceea însă, m-a determinat să mă consider
rege în acest glob de sticlă în care trăisem până atunci.
Pentru a şterge vinovăţia sărmanului pe care nu conteneam să îl
părăsesc, m-am hotărât să îl ajut.</span></span></div>
<ul>
<li><div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Eşti
blând omule, iar totul pe lumea asta e provizoriu, i-am spus. Doar
cuvântul nu moare, fiind singura întâlnire pe care putem să o
avem cu noi înşine. Taie-mi picioarele, înoadă-mă şi dă celor
la fel de buni ca tine motive să rămână nemuritori. Din pământ
cresc şi pentru voi oamenii sunt aici, să vă umbresc, să vă
oxigenez, şi pentru cei care au de risipit cuvântul în lume, să
nu îmi jelesc trupul, ba chiar să îl ofer spre a fi zgâriat cu
peniţele voastre iscusite.</span></span></div>
</li>
</ul>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Bărbatul
se linişti de îndată şi recunoscu acest scop ultim al fiecărui
om, de a rămâne nemuritor, pretutindeni în lume, frate cu pădurile
dar totodată duşmanul lor cel mai de temut. Surâzând, scoase lama
securii şi începu să mă frângă. Ameţit de durere, sub călcâiul
propriei înfrângeri, revedeam viaţa, dar ştiam că nu e a mea. Am
văzut viaţa prin ochii fraţilor mei, prin ai oamenilor, prin ochii
albaştri de apă care curgea dintotdeauna de-a dreapta mea, grăbită
să adune pietre şi peşti în valurile rochiei ei. Aşchiile mele
săreau tot mai trist. Dacă mai aveam suficientă putere, aş fi râs
că asist la propria-mi înmormântare. Dacă oamenii mor ca să
doarmă ca iarba, arborii mor pentru cuvintele care se vor odihni
între pagini ca într-o apă nevăzută dar veşnică. În faţa
amintirilor mele devenisem egal cu omul, care plângând mă dobora
câte puţin. Ştiam despre el că va fi legat mereu de pământ cu
un soi de lesă transparentă care să îl delimiteze la nesfârşit
de restul lumii, doar prin aceea că se zbate între propriile
simţăminte. Altfel, e doar încă unul care crede că în pieptul
său sticlos locuiesc lucruri necunoscute de cineva până atunci,
lucruri care vor să răzbată şi să sacrifice pe unul ca mine,
condamnat la singurătate, doar pentru ca el să trăiască . Ştiam
că aşa cum mă învăţase vântul, </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">“</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">la
sfârşitul căutărilor noastre, vom reveni în locul de unde am
plecat, pe care îl vom vedea ca şi cum ar fi prima oară.</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="en-US">”
Atunci am închis ochii şi nu îmi mai amintesc decât că eram
fericit să îmbrăţişez din nou cu toată fiinţa pământul.</span></span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-88446993501510063232012-11-15T01:57:00.002-08:002012-11-20T02:58:05.099-08:00Textul nr. 97 Pământul, în palmele tale...<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Pământul, în palmele tale...</span></span></span></b></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Tu
nu oboseşti niciodată, bunico? întrebam eu, nedumerită, pe bunica
mea, o fiinţă mică de statură şi foarte inimoasă, care veşnic
răscolea pământul cu o sapă ce-mi părea mereu a fi peste
puterile ei.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-
Nu, draga mea, când obosesc, mă aşez, uite aşa, pe pământ, cu
faţa către cer şi stau câteva momente în contemplare, cu braţele
întinse în cruce şi simt cum pământul îmi dă putere. Ţin şi
pământul şi cerul cu palmele. Să nu uiţi niciodată, când îţi
va fi greu, aşează-te câteva momente pe inima pământului, ca şi
când l-ai cuprinde cu braţele, ca şi când l-ai cuprinde cu
palmele, ca şi când inima ta ar bate acolo, în inima lui. Pământul
îţi va da totdeauna forţa şi puterea de care ai nevoie.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-De
ce? ,,De ce,,-ul meu a rămas suspendat de atunci între cer şi
pământ.Între glasul bunicii şi glasul pământului, între trupul
pământului şi infinit… Singură aveam să aflu toate
răspunsurile.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Rând
pe rând, bunicii se întorseseră în Casa Veşnică. Spaţiul şi
Timpul îi cuprinseseră pentru totdeauna. În liniştea de dincolo
de linişte a cimitirului se aşezaseră cuminţi, într-u odihnă
veşnică în acelaşi lut din care, cândva se întrupaseră, în
acelaşi pământ pe care-l respectaseră şi-l munciseră, pe care
asudaseră cu aceeaşi durere şi iubire, apărându-l, uneori, de
parcă ar fi fost un membru al familiei.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Alerg
deseori, desculţă, prin iarbă sau prin rouă şi sub tălpile mele
simt cum se sting toate durerile, simt sulfinile cuprinzându-mă a
mângâiere, simt vântul şăgalnic, răscolindu-mi părul şi
trupul, sunt doar eu şi veşnicia! </span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Şi,
într-un târziu, îmi aşez trupul şi sufletul obosit, în braţele
pământului:</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> -Primeşte-mă,
te rog! Sunt parte din tine. Sunt fărâmă de lut, de lut
însufleţit. Prin venele mele curge verdele sângelui tău,
răscolitor în fiecare primăvară, sunt rodul auriu al lanurilor
crescând sub rugul macilor sălbatici, în sărutarea de foc a
verilor în amurg, hrănind alte trupuri, sunt cântecul toamnelor
desfrunzind arborii în curcubeu, sunt albul etern al iernilor iubind
trupul tău. Primeşte-mă, te rog…</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Mă
ghemuiesc la pieptul pământului şi el mă cuprinde ca un iubit. Îi
simt răsuflarea. Îi simt inima. Ascult cum respiră. Îi primesc
mângâierea şi sărutul. Ştiu. Pământul e viu! Mai viu decât
mine sau eu sunt viul pământului.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Cu
braţele întinse în cruce aştept răstignirea ierbii. Ochii mei
privesc ochii albaştri ai cerului. Sufletul meu e doar o plutire
între o nemărginire şi un adânc. Sunt şi adânc şi nemărginire.
Îmi vor sângera palmele într-un altfel de curcubeu.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Cândva,
din sângele meu, vor creşte mesteceni. Din gleznele mele se vor
hrăni cerbi tineri şi vulturi, iar palmele pământului, din inima
mea vor modela păsări şi fluturi şi zboruri…</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Poate
că am să desenez pământului o rană cu trupul meu nevolnic. Poate
că voi duce pământului prea multă durere, prea multe
lacrimi…poate că…..Pământul întotdeauna va ştii de ce
întind, din trupul meu o cruce.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> -Mă
doare, bunico şi obosesc mai mult cu fiecare zi…</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> -Aleargă,
copilă! Aleargă…trupul tău e podul dintre pământ şi cer.
Lutul creşte nemărginirea. O singură apă, un singur drum…</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> -Întinde-ţi
palmele şi cuprinde-l, aşază-ţi trupul peste trupul lui şi
pământul va ştii să-ţi primească iubirea.</span></span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-10873821591615897352012-11-15T01:53:00.000-08:002012-11-20T02:57:30.662-08:00Textul nr. 96 Pământ<h1 align="CENTER" class="western" lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
Pământ</h1>
<div lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<br /></div>
<div class="first-line-indent" lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Pământ, clopote,
pâraie, lemn, pietre. Punți, câmp, plopi, crivăț, bălti.
Toropeală, iarbă, pânze de păianjen. Pământ.</span></span></div>
<div class="first-line-indent" lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Drumul spre gară,
la sfârșitul lui februarie era înecat de bălți mari, și bălțile
mari erau legate între ele prin pârâiașe mici și tulburi.
Șanțurile noroioase erau pline de apă iar deasupra pluteau gunoaie
și lemne ude. Sub zăpada apoasă se ițea pământul care, în
contrast cu ea, părea mai negru, negru ca o spinare de drac. Din
toate părțile se auzea picurând, și-n ritmul sacadat al picurilor
pașii oamenilor grăbiți spre tren plescăiau melodios: pământ,
pământ, baltă, pământ, pământ, baltă.</span></span></div>
<div class="first-line-indent" lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Primăvara căutam
în sacoșa cu mănuși desperecheate, alegeam una, alegeau și
ceilalți câte una, nu știu dacă după vreun criteriu anume ei,
însă eu mereu căutam una roșie, pentru că mănușile roșii mi
se păreau cele mai frumoase. Apoi cu o mână înmănușată și
cealaltă liberă, săream gardul de piatră. Era scund și deasupra
avea sârmă ghimpată, dar în spate de tot era surpat. Pe acolo o
luam ca să ajungem la urzicile mici și crude strânse buluc pe
pământul negricios. Trebuie să ne pară rău pentru toți oamenii
care n-au smuls niciodată o urzică mică, umedă, dintr-un pământ
rece și molicios.</span></span></div>
<div class="first-line-indent" lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Peste tot, oamenii
se scarpină uluiți după ureche, privind în jos spre pământ, și
încearcă să-și amintească de ultima ploaie. Fiecare își
amintește însă de o altă ultimă ploaie, una mai îndepărtată
decât alta. Și uneori, cum se întâmpla când se întâlnesc doi
oameni, apare al treilea, alți doi se apropie încetișor să vadă
despre ce e vorba, și se iscă o văicăreală dușmănoasă,
fiecare are grădina mai prăpădită decât grădina celuilalt, uite
atâta crăpătura în pământ, s-au uscat toate, frunzele sunt
arse, torni o cană de apă, imediat o soarbe pământul, aoleu,
aoleu. Și-n timp ce oamenii se plimbă în lungul și-n latul
pământului, de la o crăpătură la alta, privind cu obidă, copiii
cântă ritmat, cărămidă nouă, dă Doamne să plouă, iar jos în
iarba înaltă și uscată, păianjenii își țes liniștiți
pânzele în așteptarea musculițelor, greierii toropiți de căldura
cântă încetișor și monoton.</span></span></div>
<div class="first-line-indent" lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">În curtea bisericii
e cimitirul, cu gărdulețe de-o șchioapă, cu cruci putrezite și
negre din lemn sau cu morminte mari din piatră albă, inscripții
aurii și fotografii; printre toate acestea, poteci labirintice cu
pământ bătătorit, bocnă; mai sunt și doi brazi mari, înalți
unul lângă altul, și toată lumea știe că sunt plini de
cucuvele, uneori se și văd, printre crengile brazilor, nemișcate,
privind tintă cu ochii lor rotunzi cine știe unde. Deși nu a nins,
toate sunt albe de ger și chiciură. Până și crucile negre din
lemn putrezit sunt acoperite de chiciura sclipitoare, până și
pământul sclipește albicios. Și prin toată albeața încremenită
se văd ici colo ghemotoace negre mișcându-se greoi pe potecile
înguste și întortocheate: bătrâne încotoșmănate în hainele
lor negre, cocoșate și strânse de frig și ani, căutând peticele
de pământ în care sunt îngropați bărbații lor; ca într-un
dans straniu, ghemotoacele negre se opresc brusc unul câte unul în
dreptul câte unei cruci, se strâng mai tare, și în aer încep să
se audă dintr-o parte, din alta, în liniștea înghețată, vaiete
surde din care se disting uneori cuvinte: bătrânele jelesc iar
capetele lor stau îndreptate țintă spre pământ, acoperite cu
broboade negre.</span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Printre morminte,
oameni și cuvinte,viață și pământ.</span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="font-weight: normal; margin-bottom: 0.1cm; margin-top: 0.1cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-65160052560050631132012-11-15T01:48:00.002-08:002012-11-20T02:57:13.647-08:00Textul nr. 95 Crângul întunecat<div lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 6.67cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><b>Crângul întunecat</b></span></span></div>
<div lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Pădurea </span></span><span style="color: black;"><span lang="en-US">din
jur pulsa prin fiecare por al trupurilor sfâşiate. Din depărtare,
țipetele sălbăticiunilor trezite o dată cu noaptea, începeau să
se deslușească auzului lor. Nu știau unde s</span></span><span style="color: black;">u</span><span style="color: black;"><span lang="en-US">nt,
cum ajunseseră aici sau a cui era cabana, dar simțeau într-un fel,
că ţinutul acesta, copacii, animalele și tot ce-i înconjura, le
erau parcă destinate. Cei din sat îi căutau cu siguranţă şi
altundeva nu mai aveau unde să ajungă. În lumina caldă a focului,
înainte ca oboseala să-i cuprindă definitiv, au hotărât să
rămână. Şi-au ales alte nume şi o poveste dacă aveau să fie
întrebaţi… Meda era al ei, după frumoasa sa mamă, Medeea, iar
al lui era Graal, fiul cel dintâi al pădurarului; </span></span><span style="color: black;">î</span><span style="color: black;"><span lang="en-US">i
era bărbat, de când au fugit împreună în noaptea de Descânt şi
au ajuns aici din întâmplare. </span></span>
</div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">În dimineața următoare nu
s-au văzut, la fel nici ziua următoare și nici restul după. </span></span>
</div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Înainte să dea primele
raze el pleca după vânat și nu se întorcea decât noaptea târziu,
sau lipsea uneori cu zilele la rând. Păsări, iepuri, căprioare,
tot felul de orătănii o așteptau în ladă parcă adormite. Doar
le găsea dimineața și știa de unde sunt. Abia după ce-au crescut
apele și ploile mari au venit, a început să-l vadă mai mult. Mai
întăi a cârpit acoperișul vechi și-a reparat hornul, după care
a adunat cioate pentru când avea să vină frigul. Zilele se
scurgeau la fel unele după altele fără ca nimeni să le tulbure
pacea și amândoi erau mulțumiți. Se obișnuiseră unul cu
celălalt. Îi lăsa cana pe masă cum văzuse că făcea fără
să-și dea seama și din când în când el dădea ce prindea și
aducea din sat lapte, fructe și împletiturile care-i plăceau. Pe
ea n-o lua însă niciodată, pentru că oamenii o puteau recunoaşte.
Fiecare își făcea treburile pe care le știa și noaptea se culcau
lângă foc pentru a o lua de la capăt dimineața următoare. Se mai
trezeau uneori privindu-se pe ascuns dar nici unul nu îndrăznea să
zică vreun cuvânt.</span></span></div>
<div lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;">Abia după ce soarele lăsase de multe ori loc
nopții, într-o seară, aplecându-se după același vreasc, palmele
l-i s-au atins din nou. S-au privit fără să vrea și-n ochii lui
blânzi a recunoscut o altfel de căldură, demult uitată. Și-a
tras parcă speriată mâna și au continuat să mănânce ca și cum
nu se întâmplase nimic însă, mai târziu în acea noapte s-a
băgat sub pătura lui și a lăsat trupul bărbatului s-o cuprindă
din nou.</span></div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Parcă gata să revină la
un anumit semn, dorințe demult uitate au început să capete înțeles
în inima lui și din acel moment nimic nu a mai fost la fel. A văzut
ce înseamnă Femeia și altceva nu i-a mai plăcut de atunci.</span></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Zile-n șir n-a mai putut
vâna dorind-o cum nu mai dorise nimic pe lume. Vânatul îi scăpa
din cătarea arcului, auzindu-i șoapta și mintea i se întuneca
văzând-o ca atunci. Mirosul din părul ei îl oprea să mai
adulmece urma și brațul îi slăbea pe mânerul cuțitului, parcă
simțindu-i moliciunea. O voia aproape în fiecare noapte dar ea îl
refuza acum! Tot încercând să-i facă pe plac, a văzut că-l
primește sub pătură, dacă îi aduce multe țesături colorate și,
a început să meargă tot mai des în sat! </span></span>
</div>
<div lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;">Orătănii de schimb căuta și-n acea zi, când
s-a întors degrabă…</span></div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Nici n-apucase bine să
plece că urmele l-au dus spre capcana cea nouă. Mare ia fost
bucuria să vadă prins în laț cerbul ăl mare, pe care îl urmărea
de atâta timp. A ajuns repede înapoi să-i spună câte o să ia cu
el din sat, însă Meda nu era în colibă. A strigat-o și-a
căutat-o, prin pădurea din jur, apoi a dat fuga înfricoșat pe
potecă și-a mers, poate-o afla după bureți, până la râu. Se
gândea la orătăniile ce dădeau târcoale când și-am amintit că
văzuse urme de roată dincolo de marginea drumului și-a zis să
caute și-acolo. Fără să mai stea, a pornit săltând ca un animal
sălbatic printre trunchiuri să afle acel loc.</span></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">A găsit căruța ascunsă
într-o râpă. Pe lângu-n ciot, din spate, apropiindu-se nevăzut
și neauzit la fel cum încolțea vânatul, recunoscu sacii lui
Herun, negustorul din sat. Râsese el odată, că vrea să-i vadă
femeia… fiindcă era prea frumoasă ar feri-o el de lume… și, de
atunci, îl ținuse minte bine!</span></span></div>
<div lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;">Auzea lanțul care se lovea de scânduri și
inima-i bătea mai repede, dar nu s-a oprit! Oftatul, urmat de-un
suspin cunoscut, au răzbit până la el și-un gând întunecat ia
apărut în minte. Cu picioarele tremurânde, s-a ridicat fără să-l
știe acolo și ia văzut…</span></div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Carnea se arătă albă
printre leațurile colorate și, Meda, dezgolită pe jumătate de
haine în care n-o mai văzuse vreodată, arătând ca o pasăre
împopoțonată cu multe culori, se legăna gâfâind fără aer, sub
spatele molatec al lui Herun. Pentru o clipă doar, surâsul tâmp ia
mai rămas pe chip. </span></span>
</div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Meda n-a apucat să miște.
Când l-a simțit alături pe bărbatul ei trupul greu al celuilalt,
s-a prăbușit nemișcat alături. Ca o pasăre fără vlagă, a
început să se zbată sub strânsoarea teribilă ce ia cuprins gâtul
dar, fără a mai răzbi, țipătul înfricoșat i s-a stins pe buze.
L-a zgărâiat, a tras și l-a lovit luptându-se, dar nu se putea
întrece cu forța lui și curând mișcările i-au slăbit. </span></span>
</div>
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: black;"><span lang="en-US">Ochii cunoscuți păreau să
n-o vadă, acoperiți de un văl roșu și-n zadar încerca să-l
strige. Simțind din nou brațul și trupul ce i-au plăcut atât de
mult, își întoarse pentru ultima dată privirea spre bărbat. Se
lăsă apoi moale, pe măsură ce ultima fărâmă de simțire i se
scurgea din trup. Valuri de căldură plăcută s-au pornit s-o
învăluie și curând nu a mai simţit nimic.</span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-71261121212095948002012-11-15T01:43:00.000-08:002012-11-20T02:56:51.764-08:00Textul nr. 94 Legătura omului cu pământul<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><b>Legătura
omului cu pământul</b></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<br /></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> </span>
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> </span>
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Un
citat biblic supne așa: Omule „ ...țărână ești, și în
țărână te vei întoarce.” Omul este trecator, doar Pământul
rămâne să vegheze veșnic nașterea altor și altor
generații!Suntem atât de mici in comparație cu Pământul impens
pe care trăim si atât de neputincioși în a schimba soarta
omenirii.</span></span><span style="color: white;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">mm</span></span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Căpătăm
viață din Pământ si Duh ,trăim pe Pământ si tot pe Pământ
vom muri. Strângem bogăți pe Pământ ,dar nu ne gândin prea mult
la bogățiile sufletului.Omenirea a evoluat ,dar în zadar deoarece
amprenta umana va dispărea încetul cu încetul și va rămâne doar
munca urmașilor și urmașilor noștrii. </span></span></span>
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Păcat
totuși, ca, cu atâta știință încă nu s-a descoperit viața
veșniă....sau poate nu există?O întrebare pe care o au mulți
dintre noi.Pământul suportă atâtea de la noi, dar noi în schimb
nu îi oferim nimic.</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">În
sufletulu oricărui om este un sentiment de luptă continuă, între
ideea ca Pământul a fost creat de Dumnezeu si ideea că este un
fenomen științific.Nu știu daca toți oamenii pot simți o durere
când Pământul este afectat de ceva anume ,dar știu că exista
oameni de aceștia.</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Legătură
noastra cu Pământul este legată de religi?...sau de
știință?...nimeni nu poate să raspundă concret la aceasta
întrebare.Suntem atât de vulnerabili încât dacă Dumnezeu ar vrea
să ne distrugă, noi nu am putea să ne apărăm în nici un fel.El
a creat Pământul și tot ce îl îmconjoara, tot ce trăiește pe
el ,tot ce rodește din el,daca nu ar exista am fi ca niște mingi
zburătoare prin spațiu ,care nu pot să realizeze nimic, niște
oameni pierduți. </span></span></span>
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Gândind-mă
, prea puțini mai știm să iubim și ,oh, mult prea puțini mai
știm să zâmbim cu sinceritate ,iar din această cauză Pământul
va avea mereu altă semnificație față de un Pământ pe care
există iubire adevarată și sinceritate.</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Daca
ești român ,născut pe pământ românesc, nu uita ca pâna și
pâinea e mai buna la tine în țară ,pentru ca grâul a fost
semanat de român, pe pământ românesc ,a fost secerat de român și
tot românul a facută și pâinea.Am avut ocazia să întâlnesc
mulți străini care încercau să învețe limba noastră, nu din
nevoie ci din plăcere ,pentru că mulți mi-au spus că se simt ca
acasă pe pământ românesc.</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-right: -0.25cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Am
avut ocazia să văd în ultimii ani că mulţi oameni, înecaţi de
lipsurile vieţii îşi vând pământul străinilor pe nimic. Chiar
dacă în zilele noastre cei mai mulţi, aproape toţi sunt atraşi
spre o forţă distrugătoare, risipitoare, dezbinătoare,- banul-,
să nu uităm că pământul este ceva sfânt, ceva sacru, ceva ce
ne-a fost dat fără să ni se ceară ceva în schimb.Iar noi ar
trebui să îl pastrăm si nimic mai mult.</span></span></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"> <span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Nu
putem să fim altceva ,decât cea ce suntem. Toţi suntem la fel.
Toţi ne naştem şi toţi murim. Toţi suntem chipuri de lut şi
apoi devenim iarăşi pământ, indiferent de religie, de statut
social, de inteligenţă. Ne naştem spre a muri şi murim spre a ne
naşte, din pământ în pământ!</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-53664600729516949162012-11-15T01:38:00.000-08:002012-11-20T02:56:23.176-08:00Textul nr. 93 Legătura<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Legătura</span></span></span></b></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Și
totul a început cu ceilalți fiind iadul. Sau nu. Invers, iadul
fiind ceilalți. Nu văd întocmai relevanța. Iadul, ceilalți,
oameni închiși în aceeași cameră descoperind starea efemeră a
iadului. Nu, nu, nu efemeră ci… abstractă. O psihologizare târzie
a ceea ce Faust știa deja de pe vremea lui Marlowe. Starea de spirit
ce aduce deznădejdea la nivel de artă pentru Mefistofel.
Deznădejdea ce aduce iadul la nivelul Pământului. Interesant
silogism totuși. Faust s-ar fi jucat puțin cu această mentalitate.
Deznădejdea e la nivel psihologic. Iadul reprezintă deznădejdea.
Concluzia nu foarte dificilă ce se poate trage e că iadul e la
nivel psihologic. Nivelul psihologic la rândul său e inclus mai
mult sau mai puțin în partea noastră umană, fizică, palpabilul
din noi. Astfel, putem aduce cu ușurință iadul pe Pământ. Nu
trebuie să fie neapărat un spațiu material, noi suntem… nu, nu,
psihicul nostru, mentalitatea noastră îl concretizează, poate
chiar fără cunoștință de cauză. Cu câtă ușurință putem
aduce ceva atât de material atât de aproape de noi, fără a ne da
seama de fapt de consecințe, de faptele noastre. Încă de pe vremea
lui Marlowe s-a putut observa că Faust al nostru nu se temea de
draci, nu se temea de focul veșnic al iadului de sub pământ, nu îi
era frică de împunsăturile de suliță ce l-ar fi putut urmări
veșnic, ci de eternizarea acestui iad pe plan psihologic. Se temea
ca deznădejdea lui să nu devină veșnică. Curios că și-a oferit
sufletului diavolului, însă cu mult înainte ca cei 24 de ani să
se scurgă, acesta a reușit cu cea mai mare dibăcie să îi procure
mintea, psihicul, și să aducă iadul mai aproape de el, de
terestru, decât și-ar fi putut vreodată imagina Faust. </span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Nu
omul e cel legat de pământ, ci omul e cel ce leagă pământul de
cer. E ca un vrej uman de fasole asemănător cu cel din povestea
populară, ce își poate întinde brațele, metaforic vorbind
desigur, până în cele mai adânci depărtări ale cerului. Cu câtă
ușurință se poate demonstra că iadul, asemuit cu partea subterană
a lumii poate fi adus, chiar inconștient, pe pământ, urmând
aceeași logică putem arăta că iadul poate ajunge, cu ajutorul
omenirii, cu ajutorul nostru, până la cer. La fel cum Lucifer,
pentru a putea cădea din rai a trebuit mai întâi să treacă prin
această cale de mijloc, numită Pământ, trebuie să treacă și
iadul, Mefistofel, deznădejdea, prin noi, prin psihicul nostru
pentru ca, în cele din urmă să ajungă înapoi la originarul cer. </span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Se
creează astfel un fel de cerc vicios ce nu poate exista fără
umanitate. Noi putem lega cele două spații considerate multă
vreme, poate chiar până în zilele noastre, concrete, unul de
celălalt. Putem deveni acei ”ceilalți” din piesa lui Sartre;
însă ceilalți pentru iad, ceilalți pentru rai. În loc să fim
spațiul ce separă cele două eternități, noi devenim ceilalți,
devenim iadul pentru ele, unindu-le. Noi suntem legătura. </span></span></span>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-85328269138541119932012-11-15T01:33:00.002-08:002012-11-20T02:55:55.411-08:00Textul nr. 92 Legatura omului cu pamantul<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Legatura
omului cu pamantul</span></span></b></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><br />De
mici,dinainte de clasa a VIII-a,invatam din “Miorita”,”Baltagul”
sau chiar din Legenda mesterului Manole ca romanul iubeste ce e al
sau,lucrarea sa si are o legatura speciala cu pamantul.</span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Mai
tarziu am citit “Ion” si l-am indragit pe acesta pentru ambitia
si perseverenta sa in atingerea scopurilor,viselor sale.Scena care
m-a ingrozit a fost cea a sarutarii pamantului.Daca prima data m-am
speriat si am zis ca eu nu as face asa ceva niciodata,peste mult timp
am inteles valoarea simbolica a gestului sau:contopirea cu prorpiul
vis,dedicare,pasiune pusa in trairea fiecarei clipe.Nici acum nu as
saruta pamantul desi au fost clipe cand mi-a fost foarte drag si as
fi facut asta.Unele emotii sau sentimente nu pot fi explicate.Nu poti
explica unui superficial ce inseamna sa ai dragoste pentru pamantul
tau:proprietatea ta si pentru meleagurile natale.El nu poate
concepe,nu poate crede,nu intelege.</span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Am
fost plecata de acasa si dorul,faptul ca nimanui nu i-a pasat de mine
cand am fost bolnava m-a facut sa vreau sa sarut pragul usii casei in
care sunt iubita si ingrijita,ocrotita si picioarele mamei mele,omul
care si-ar da si sufletul pentru mine,ingerul meu pazitor,dumnezeul
in carne si oase.Pleaca printre straini si odata intors acasa vei
iubi tot ce lasasei in urma.Am vorbit cu cineva plecat din tara si
nostalgia,dorul lui de tara m-au intrigat.Isi amintea
tara,muntii,totul ca raiul pe pamant.</span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Romanii
au un devotamanet pentru pamantul lor.S-a pastrat din strabuni idea
de a nu instraina pamantul familiei.Un cantec vechi zicea:”Sa nu
vinzi casa parinteasca…”.Adevarul ca noi vrem sa pastram
obiectele,lucrurile care au valoare sentimental.Pastram intotdeauna o
amintire placuta a copilariei,a gradinii de legume,a livezii cu pomi
fructiferi in care ne jucam “alergatea”Imaginea bunicilor si a
pamantului lor a fost evocate in mai multe opera autohtone:”La
medeleni” de Ionel Teodoreanu,”dincolo de nisipuri”de Fanus
Neagu,s.a.</span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">De
fiecare data cand am fost la bunica,la Bertea,o zona asemanatoare
imaginii mele de rai,m-am apropiat pentru cateva ore de pamant. I-am
apreciat frumusetea,l-am atins parca simtindu-i pulsul,l-am lucrat cu
entuziasm si drag de parca ar fi fost pretios ca aurul,am stat jos,pe
el si m-am uitat in jur de fiecare data cu o emotie noua:cerul e mai
frumos la deal sau am uitat noi campenii sa-l privim,padurile
virginale se leagana pe note,ca in visele caudate,pasarile canta
incantandu-ne urechile prea surde.Totul e minunat acolo.Pamantul ala
roditor da oamenilor tot ce au nevoie.Incepusem sac red ca as vrea sa
traiesc acolo.De fiecare data cand urc ulita ce urca spre cer simt ca
ma sufoc:nu mai am aer,gafai de parca as fuma.Un vis de-al meu e
sa-mi construiesc o cabana acolo,un mic colt de rai intr-un rai mai
mare.Viata oamenilor de acolo e simpla,dar sunt urmasi ai familiei
Lipan din “Baltagul”:voiosi,cu inima usoara,femei frumoase,viata
lunga,lipsita de boli sau griji in plus.Traiesc natural,ca acum 200
de ani si sunt fericiti.Pamantul le ofera tot ce au nevoie.Vin mereu
acasa cu chef de compus si-mi iubesc petecul de pamant mai mult
pentru ca,atat ca poate,imi ofera roade bune,gustoase.Simt mereu o
bucurie inexplicabila cand sap si pun in gradina sau cand
lucrez,culeg porumbul de la camp.Mandrie,multumire,extaz,speranta,nu
stiu ce poate fi.Cert e ca de cand ne nastem,venim pe acest pamant si
pana cand murim,ne unim cu pamantul,simtim o legatura cu acesta,un
sentiment straniu ne umple sufletul.</span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Consider
ca oamenii care au iubire pentru pamantul lor,sunt capabili de iubire
de orice fel,pot simti empatie,au un suflet mai bogat,mai implinit
decat ceilalti. </span></span>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-36381424294868834532012-11-15T01:25:00.003-08:002012-11-20T02:55:27.258-08:00Textul nr. 91 Legătura omului cu pământul<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><b>Legătura
omului cu pământul</b></span></span></div>
<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div lang="en-US" style="margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;">
„<span style="font-family: Calibri, Arial, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Glasul
pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o
chemare, copleşindu-l [...]”.</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Glasul
pământului</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
şi </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>glasul
iubirii</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
reprezintă coordonatele capodoperei rebreniene “Ion”, ele
ilustrează forţele ce se înfruntă în sufletul protagonistului,
provocându-i în cele din urmă moartea. Relevantă pentru legătura
omului cu pământul este o întâmplare reală, povestită chiar de
Rebreanu, întâmplare ce a avut loc în satul Prislop, unde
scriitorul a locuit o vreme. Într-o zi el a surprins pe câmp un
ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare, care a sărutat
pământul” ca pe o ibovnică”. Acest fapt stă la baza romanului
scris ulterior; desigur, noţiunea de pământ trebuie înţeleasă
aici în sensul pe care îl avea ea la sfârşitul secolului XIX –
începutul secolului XX- ca principală avuţie a ţăranului
român,ea reflectând totodată o poziţie socială,un anumit nivel
de dezvoltare.Cert este că între om şi pământ s-a dezvoltat încă
din cele mai vechi timpuri o legătură unică, solidă, inefabilă.</span></span></span></span></span></span></div>
<div lang="en-US" style="margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;">
<span style="font-family: Calibri, Arial, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">În
Antichitate, pământul era perceput ca o </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>mamă</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
ce-l va naşte din nou pe cel plecat dintre cei vii: astfel, pământul
capătă o dimensiune creatoare,dimensiune conturată şi de teozofia
creştină.Din pământ ne naştem,şi în pământ ne vom întoarce.
Şi în mitologia greacă, ciclul creaţiei începe de la Pământ
(</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Gheea
</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">sau
</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Geea</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">)
: ea a generat, într-un sens larg,toate formele de viaţă ce au
apărut ulterior în lume şi în cer. Mai presus decât orice, însă,
este legătura omului cu spaţiul natal, cu pământul în care s-a
născut şi în care a copilărit.</span></span></span></span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Pământul
natal e un loc sfânt. Martor mut al unor istorii uitate, el
perpetuează de generaţii şi generaţii valori umane fundamentale,
obiceiuri şi tradiţii specifice,modele de viaţă, exemple de a fi
şi de a trăi.Pământul natal e promotor al unui întreg bagaj de
cultură şi de civilizaţie,de unicitate şi de
autenticitate.Neschimbat, veşnic căutător al frumosului, înfruntă
cu seninătate timpurile potrivnice şi nedrepte. Loial, transparent,
izvor nesecat de dor şi de căldură, îşi cheamă copiii rătăciţi
înapoi, tăcut şi iertător. Pământul natal reprezintă el însuşi
o istorie: istoria trecerii neîntrerupte a omului prin lume.</span></span></span></div>
<div lang="en-US" style="margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, Arial, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Pământul
natal i-a conferit dintotdeauna omului sentimentul de apartenenţă:
prin intermediul său, acesta din urmă are posibilitatea să se
(auto)definească. Pe de altă parte, putem constata că, de-a lungul
timpului, valorile, tradiţiile şi, într-un cuvânt, specificul
unei anumite comunităţi s-au perpetuat într-o mai mare măsură la
sat. Viaţa rurală a fost poate mai săracă din punct de vedere
economic şi intelectual, însă, în afara oricăror concepte şi
structuri imuabile, ea s-a dezvoltat într-o perfectă armonie cu
natura şi cu Dumnezeu. De aceea consider că alta a fost raportarea
ţăranului la pământ, comparativ cu cea a citadinului prins mereu
în activităţile cotidiene, a omului care nu mai are timp să stea
de vorbă cu sine însuşi (nu putem nega fenomenul de alienare a
omului modern, inclusiv de el însuşi). Satul românesc, însă, nu
mai are nici o scăpare „din încercuirea la care îl silesc
sărăcia şi înapoierea” (M.Nazat). Şi, cum în zilele de astăzi
trăieşte ultima generaţie de ţărani autentici a României, acea
raportare a omului la pământ, despre care vorbeam, tinde să se
uniformizeze. </span></span></span></span></span></span>
</div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"> Ne
naştem într-un loc, în care copilărim, de care ne îndrăgostim
iremediabil, pe care îl visăm şi ne dorim peste ani şi ani să îl
revedem. De ce, uneori, nu putem rămâne ACASĂ la nesfârşit?
Timpu...destinul sau mersul lucrurilor sunt doar câteva dintre
posibilele răspunsuri. Aşa a fost să fie-semn al unei fatidice şi
dureroase resemnări atât de specifice poporului român. </span></span></span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Legătura
omului cu pământul îşi ca</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">pătă
expresia şi în literatură. În „Prefaţă” la „Aspecte ale
mitului”, de Mircea Eliade, criticul literar Vasile Nicorescu
apreciază că „în fond niciun titlu nici o glorie, nici o aureolă
nu acoperă în aur fiinţa unei opere, forţa unei idei sau a unui
sistem de gândire la spaţiul de obârşie spirituală, cutia de
nepieritoare rezonanţă a pământului natal”. Într-adevăr,
acesta este cel care contureză portretul Creatorului de cuvinte, cel
care îi creionează sistemul de gândire, felul de a fi şi de a
acţiona. Mulţi scriitori conştientizează importanţa spaţiului
natal abia când sunt departe de el, în exil; un astfel de scriitor
spunea odată că „în exil orice incercare de a prinde rădăcini
pare o trădare, o recunoaştere a înfrângerii”. În fond, exilul
e visul unei întoarceri glorioase, e speranţa regăsirii, a unui
nou început. Întoarcerea </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>ab
originem</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
e o constantă a umanităţii, e speranţa de a înţelege de ce. Nu
în ultimul rând, păstrarea legăturii cu spaţiul natal presupune
menţinerea limbii materne, ca mod de exprimare, şi reiterarea (cel
puţin la nivel mental) a obiceiurilor, tradiţiilor specifice. De
altfel, mulţi scriitori români din exil au scris şi continuă să
scrie în limba română (Mircea Eliade, Emil Cioran, Norman Manea
etc.).</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> La
pământ ne putem referi şi în sensul de „teritoriu istoric</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>”</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
aparţinând unei anumite naţiuni. Spre exemplu, între românii din
Bucovina românească şi cei din partea de nord a provinciei,
înăilată în graniţele Ucrainei, au existat şi există legături
culturale (şi nu numai) foarte puternice. La fel şi în cazul
românilor din Basarabia. </span></span></span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Pământul
e leagănul civilizaţiilor, e martor mut al înfloririi şi
decăderii lor în timp. Legătura dintre om şi pământ e
indestructibilă, eternă. Căci peste ani şi ani, fiecare dintre
noi vom auzi chemarea Pământului(...). </span></span></span>
</div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-89486543782618138242012-11-15T01:15:00.002-08:002012-11-20T02:55:06.605-08:00Textul nr. 90 On peut vivre mieux au dehors des règles du temps<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-left: 2.54cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>On
peut vivre </b></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>mieux
au dehors des règles du temps</b></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; margin-left: 2.54cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>,,</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Sunt
în faţa unei case mari, foarte frumoasă...o arhitectură aparte,
mă fascinează întru totul...Să intru? Să cer mai întâi
permisiunea să intru?Să întreb de ceva anume? Dar ce să întreb?Cu
siguranţă e părăsită...şi dacă nu e? Să privesc doar de
afară?,,</i></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Am
ciocă</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">nit..
intru…nimeni nu mi-a raspuns, niciun glas nu m-a invitat să
intru...am intrat...deşi am intrat, uşa încă scârţâie şi se
închide încet, foarte încet, aproape prevestitor...Am pătruns
într-un loc nu tocmai obişnuit...ferestre neşterse, cu
păianjeni...case de păianjeni întinse de la draperiile strânse
până la oberlicht...draperii închise la culoare, cu falduri
pronunţate...se vedea că la origine fuseseră albe, însă în timp
au căpătat o nuanţă de galben, un galben cenuşiu...mă atrăgea
patina timpului impregnată până şi în parfumul degajat din
mobila de aici...un parfum puţin dulceag, înţepător, dar care
provenea dintr-un mediu burghez.. mă atrage tot interiorul. E vechi,
are un farmec aparte...simt că sunt eu însămi acolo...ca acolo a
fost mereu locul meu...în jurul meu mobilierul e ales cu grijă, cu
stil, aş putea spune...un ochi foarte atent şi foarte cunoscător
ar fi aranjat totul...un pian maiestuos ocupă cam o treime din
cameră...iar un gramofon antic stă chiar lângă pian(</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>,,de
ce chiar acolo?,,), </i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">pe
o noptiera stil Ludovic al XIV-lea...foarte preţioasă...</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">M</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">ă
aşez pe taburetul din faţa pianului şi cânt ultima partitura ce
încă asteaptă parcă pe cineva să o interpreteze : </span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>,,fa , la, mi,
re, mi, fa,</i></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>sol, si, fa, sol,
la, si,</i></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>la, si, do, la,
fa...,,</i></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Aşa
începusem să</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>
intru într-un microunivers, acela al imaginaţiei mele...al eului
meu de altădată.</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">..un
candelabru impunător domina întreaga cameră...un candelabru cu
multe braţe, cu multe lumini parcă lipsite de viaţă, mă face să
păşesc în vârful picioarelor spre uşa care mi-a atras atenţia
de la început...e pictată integral cu siluete feminine, dar ceea ce
mă impresionează sunt culorile care nu sunt nici şterse, nici vii,
însa nu au fost atinse de timp...e înfăţişat un dans, parcă, al
celor trei graţii ale lui Raphael... </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>intram
şi ieşeam din mine...</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">mă
trezesc dansând lângă ele sau cântând la pian...</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>şi
apoi, ca şi când cineva m-ar fi scos din visare, mă aflam din nou
în locul în care ma aşezasem, în faţa uţii</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">...simt
că mă invadează acest loc, iar eu nu vreau să mă pun
împotrivă-i...e un loc din amintiri...nu mai există...</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>dar
a existat acolo unde eu am visat</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">...</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>a
fost cu toată realitatea pe care o poate implica imaginaţia
mea..acea imaginaţie care dădea viaţa epocii atât de
râvnite...eram îmbrăcată conform acelei perioade de visare, de
melodii uitate şi de lumini difuze, de cuvinte nerostite şi de
replici seducătoare..</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">.o
rochie violet, cu volane mari, dispuse pe arcuri bine prinse şi care
susţin rochia şi o întreţin perfect rigidă...Croiala cambrată
şi cu multe pliuri în partea bustului dă impresia unui corset, ce
se închide la spate cu un şiret din piele....mă învârt în
vârful picioarelor, fac piruete pe melodia ce trăieşte în discul
gramofonului; privesc în fuga mea ferestrele atât de înalte, atât
de umbrite de suflete parcă închise încă în acest loc...mă
fascinează, mă atrag, îmi fură privirea şi paşii mei se duc în
continuu către ele...evident, priveliştea trebuie să dea către
ceva...vreau sa descopăr unde... încerc să şterg cu ceva
geamul...praful s-a lipit atât de bine, încât parcă atâţia ani
la rândul, ploile, ninsorile, toate la un loc, nu ar fi bătut în
afară, ci din interiorul camerei către afară...pe pian mi-a atras
atenţia o batistă cu iniţialele cuiva...fineţea ei la atingere
m-a tulburat...parcă ating ceva personal, ceva care aparţinuse
altcuiva, parca am comis o nedreptate, am violat cu bună ştiinţă
un loc privat...Caut cu privirea o fotografie sau un tablou, ceva
care să îmi arate cui a aparţinut tot ce se află aici..deasupra
canapelei peste care este aşezat un cearceaf, se află într-adevăr
un tablou, peste care s-a aşternut de asemenea o pânză de aceeaşi
textură cu cea a draperiilor...am dezvelit tabloul, iar ochii mi
s-au fixat pe portretul unei doamne, o doamnă îmbrăcată în
negru, cu guler alb, plisat, o doamna ai cărei ochi sunt de o
blândeţe şi o linişte interioară neasemuite...mâinile ei sunt
atât de netede, de pline de viaţă, încât mi se pare că aria pe
care o ascult e cântată încă de ea, acum...în acest
moment...părul ei cenuşiu, prins la spate, mă face să mă gândesc
la o fire foarte organizată, foarte atentă, îngrijită...ochii ei
încă trăiesc...trăiesc în acele ferestre parcă prea înalte,
parcă prea protectoare cu ceea ce existase aici, erau atât de
umbrite, încât ar fi vrut ca niciun ochi discret să pătrundă în
intimitatea acestui loc...ochii ei încă existau în muzica care se
prelingea în suflet ca o otravă pe care ţi-o accepţi, nu din
masochism, ci din bucuria de a asculta măcar o dată ceva frumos,
chiar dacă ireal...şi te îmbeţi cu o viaţă ce a aparţinut
altora, dar pe care ai vrut să ţi-o revendici şi te încăpăţânezi
să susţii că e a ta, că nu a fost niciodată a altcuiva...ochii
ei s-au impregnat până şi în clapele pianului...contrastul atât
de puternic între acea tonalitate de negru şi clapele exagerat de
imaculate e regăsit în culorile vestimentaţiei sale, în
discondardanţa fascinantă dintre rigiditatea hainelor şi chipul
blajin, între mâinile sale ce spun totul despre o viaţă petrecută
în partituri şi cărţi, cuceriri delicate şi fascinante, unice,
sensibilitate şi...ceea ce vârsta presupune de fapt: înţelepciune,
adevăr şi reguli asumate...privirea ei se simte şi în canapeaua
şi în biblioteca atât de plină de cărţi, colecţii vechi, cărţi
valoroase, cărţi de teatru antic, romane de dragoste, partituri
îngălbenite, cărţi cu vieţile artiştilor plastici, muzicieni şi
scriitori...o întreagă enciclopedie...un suflet care a trăit
pentru ea şi care s-a retras în sine, flirtând din când în când
cu timpul, cu oamenii, amăgindu-i şi amăgindu-se de tot ceea ce
credea că presupune adevărata viaţă...</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>,,</i></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Voi
începe să număr, când ajung la cinci să te
trezesti..încep...unu, doi...,,</i></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">...</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">dar
a făcut-o pentru un romantism, o delicateţe şi o graţie în
gesturi, cuvinte bine alese, o viaţă rătăcită între paginile
cărţilor, pe acordurile simfoniilor şi adevărata viaţă a
sufletului ei...o aventură fermecătoare cu un risc şi un final
asumate...muzica care răsună de la gramofon parcă vine de departe,
de la ea şi s-a oprit pentru câteva secunde la mine să mă fure
din viaţa mea şi să mă aducă la aceste ferestre către..</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>,,trei,
patru....,,</i></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">..</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">.către
o zi în care nimic din toate aceste obiecte de mobilier, în care
acest loc cu totul nu a mai existat...</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">...</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>şi
eu încă stau în faţa acestei case şi mă gândesc dacă să
intru sau nu...</i></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><i>,,...Cinci!,,</i></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-50590009600438905902012-11-15T01:00:00.000-08:002012-11-20T02:54:28.622-08:00Textul nr. 89 Casa cu trei odăi<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b>C<span lang="ro-RO">asa
cu trei odăi</span></b></div>
<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO">M</span>a<span lang="ro-RO">şina
parcurgea kilometru, după kilometru, ducându-l pe Marian din ce în
ce mai aproape de visul lui. De un timp se aşternuse liniştea de
parcă nea Gigi terminase toate poveştile, sau poate că, emoţia
revederii cu fiul său îl copleşise odată ce sfârşitul drumului
se apropia. Marian nu prea avea chef de vorbă. Emoţii, trecut,
viitor, se amestecau în sufletul lui. Ar fi preferat să fie singur.
Dar cum nu avea maşină, iar nea Gigi se oferise să-l ducă până
la aeroport, îi suportase poveştile despre fiul plecat în
străinătate, devenit director la nu ştiu ce mare companie
americană după ani şi ani de muncă, căsătorit cu o americancă
şi care după foarte mult timp venea acasă. Gândurile lui Marian
fugeau de colo, colo, în timp ce ochii înregistrau toate semnele
care-i spuneau că aeroportul era aproape. „ Oare eu o să
reuşesc?” se întrebă el gândind la poveştile lui nea Gigi
despre fiul său. „ O să fie bine, Buni!” o asigură el în gând
pe bunica lui. Imaginea ei îl urmărea. Faţa brăzdată de timp, o
strângere uşoară pe braţ, zâmbetul luptându-se cu apele ce-i
jucau în ochi, un sărut pe frunte, „Dumnezeu să te ocrotească!”
şi rămăsese în urmă dreaptă, în poartă, privind lung după
maşină. Ea îl crescuse de la vârsta de zece ani când părinţii
lui muriseră. În curtea aceea făcuse primii paşi, călărise
câinele când era mic, bătuse mingea cu băieţii din sat, se
îndrăgostise pentru prima dată de colega lui de bancă. În camera
lui din acea casă cu trei odăi mici îşi făcuse temele când
intrase la liceul din Bucureşti. Făcuse naveta patru ani, satul lor
fiind foarte aproape de oraş. După terminarea liceului căutase să
se angajeze gândind că, poate după ce adună nişte bani face şi
o facultate. Nu găsise ceva convenabil şi atunci hotărâse să-şi
caute norocul în altă ţară. Alesese Italia pentru că avea câţiva
prieteni, plecaţi înaintea lui acolo. Fusese mai greu s-o anunţe
pe Buni. Îşi amintea momentul când îi spusese, aşa deodată,
după ce zile în şir îşi făcuse curaj s-o facă. Era printre
butucii de vie, aşezat pe pământul proaspăt săpat. Îi plăcea
mirosul lui şi mai mult îi plăcea să-i simtă atigerea. Visa
stând colo, la Italia, la viitor, când o auzi pe Buni,</span></div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Au, ce
faci tu acolo? Nu îi fugi de muncă!</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Râzând se
ridicase dintre rânduri, o apucase pe după umeri şi-i spusese,</div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Hai în
casă! Am ceva să-ţi spun.</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Discuţia
fusese scurtă, el îi spusese dintr-o suflare ce avea de gând să
facă, apoi privind-o avusese senzaţia că Buni, femeie ţanţoşă
şi dreaptă chiar şi la vârsta ei, se apleacase sub o povară
grea. Câteva secunde şi-şi revenise. Privindu-l în ochi îl
întrebase,</div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
De ce,
maică?</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Vreau să
câştig bani, poate fac şi o facultate acolo... vreau să fiu
fericit!</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Dar poţi
şi aici... ai tot ce-ţi trebuie, eu o să...</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Buuni! Nu
ştii tu! Vremurile s-au schimbat!
</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Ei, dar
n-oi fi nici eu picată din lună! Apoi, crezi că degeaba te-a
lăsat Dumnezeu în locul ăsta?</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Te rog,
Buni! Lasă-l pe Dumnezeu că n-are nicio treabă! El le-a încurcat
pe toate, nu vezi?</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Bine! Dacă
aşa vrei tu... mai spuse bunica lui şi discuţia se terminase.</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Din acel moment
nu mai încercase să-i schimbe hotărârea, îl ajutase cu bani şi
cu toate pregătirile de plecare. Tot ea îi aranjase drumul cu nea
Gigi.</div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Am ajuns!
De aici te descurci? Eu trebuie sa... îl trezi la realitate nea
Gigi.</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO">-
Da, da, mă descurc! Rămân dator! spuse Marian râzând şi după
ce-i strânse mâna, inspiră adânc şi intră în aeroport.</span></div>
<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO">Forfota,
aglomeraţia şi amalgamul de sunete îl ţintuiră în faţa uşii
câteva secunde. Era prima dată când intra în aeroport. Nu ştia
încotro s-o ia. Gândul îi fugi înapoi la florile din faţa casei,
adunate şi îngrijite de Buni, la cei câţiva butuci de vie din
spate, la pomii fructiferi şi la grădina de legumele aflată undeva
mai la dos, ca să nu strice designul, cum glumea Buni parcă vrând
să demonstreze că n-a rămas în urma timpului. „Atâta pace, iar
aici...” gândi simţind că i se pune un nod în gât. „E normal
să-mi fie frică!” îşi spuse el şi porni hotărât să afle
unde trebuie să se prezinte pentru check-in, cu cât timp înainte
şi ce paşi urmau până la urcarea în avion. Ajunsese mult prea
devreme. Se mai învârti prin aeroport încercând să-şi ocupe
timpul de aşteptare. Îşi cumpără nişte reviste, un pachet de
ţigări şi căscă ochii </span><span lang="ro-RO">prin magazine.
Din când în când, îşi consulta ceasul ale cărui limbi parcă se
mişcau cu încetinitorul. Obosit de aglomeraţia din jur, hotărî
să intre într-un bar, să-şi ia o cafea şi să citească până
se făcea timpul de îmbarcare. </span>
</div>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Se aşeză la o
masă cu ceaşca de cafea aburindă în faţă, pregătindu-se să-şi
aprindă o ţigare,</div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Se poate?
îl întrebă un bărbat cam la patruzeci, patruzeci şi cinci de
ani.</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Marian tresări,
de parcă l-ar fi prins Buni fumând, îl cercetă scurt, apoi
privind în ceaşca de cafea îi făcu semn că se poate aşeza. Ar
fi vrut să-l ignore, dar ceva îl atrăgea. Ochii, privirea... nu
ştia ce. Îl întrebă,</div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Vă cunosc
de undeva?</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Bărbatul se
mulţumi să zâmbească şi sorbi cu plăcere din cafeaua lui. Parcă
nu auzise întrebarea.</div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Încotro?
îl întrebă pe Marian.</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Italia!
Dumneavoastră?</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Acasă.</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Atât, fără
niciun detaliu. Apoi îşi bău mai departe cafeaua în tăcere.
Marian puţin contrariat, renunţă să mai pună vreo întrebare cu
atât mai mult cu cât nici el nu simţea nevoia să vorbească. După
ce-şi bău tacticos cafeaua, intrusul se ridică şi înainte de a
pleca îi spuse,</div>
<ul>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Este
înăuntrul tău.</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Ce?
întrebă Marian începând să creadă că era ceva în neregulă
cu acel om.</div>
</li>
<li><div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Fericirea!
Este înăuntrul tău.</div>
</li>
</ul>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Fără să
aştepte răspunsul lui Marian, bărbatul se întoase şi plecă.
Simţea privirile tânărului în ceafă, dar se mulţumi să-şi
spună zâmbind „o să înţeleagă”. Îşi făcu loc printre
oamenii grăbiţi spre ieşirea din aeroport. Se simţea uşor şi
fericit pentru prima dată după douăzeci şi doi de ani. Ştia că
nu va mai călca în acea cafenea. Se eliberase şi de ea. Îl
atrăsese ani de-a rândul, făcându-l să se întoarcă în ea la
fiecare plecare sau sosire. Căpătase pentru el o semnificaţie
specială. Era locul unde aşteptând să se facă timpul de
îmbarcare, acum doăzeci şi doi de ani, simţise bucuria, dar şi
frica de a porni pe drumul lui. Simţise ruptura de tot ce-i era
cunoscut şi dorinţa de a se întoarce. Nici nu plecase bine şi
s-ar fi întors, dacă nu ar fi fost încăpăţânarea lui de a duce
hotărârile până la capăt. Aşa că, plecase în Italia să-şi
facă un rost.
</div>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Văzându-se
afară, inspiră adânc şi-şi spuse „ acasă, în sfârşit!”.
Apoi luă un taxi spre Bucureşti de unde urma să ia microbuzol spre
satul lui, aflat nu foarte departe de oraş. Maşina îl purta pe
şosea, iar el sorbea din priviri peisajul până la cel mai mic
detaliu. Nu mai venise de mult timp în ţară. De şapte ani când
plecase dintre ei, fiinţa cea mai dragă lui. Nici atunci nu stătuse
foarte mult, afacerile chemându-l urgent înapoi în Italia. Viaţa
îşi bătuse joc de planurile lui de a-şi vizita ţara des. La
început nu putuse să vină acasă din cauza banilor, iar mai târziu
când reuşise să aibă afacerea lui, foarte prosperă de altfel,
din cauza lipsei de timp. Ca să se menţină trebuia să investească
toată energia şi timpul mai ales că, orice ar fi făcut, rămânea
un intrus în acea societate. Din această cauză nu reuşise să-şi
facă nici o familie. Trecuse de vreo două ori pe lângă dragoste,
dar nu putuse să-şi asume responsabilitatea unei familii. Nu
avusese curajul.</div>
<div align="LEFT" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
Ajunse la
autogară, se urcă în microbuz, ocupă un loc la fereastră dornic
să vadă. Maşina se puse în mişcare. Emoţia şi nerăbdarea lui
creşteau cu fiecare kilometru parcurs. Simţea că-i explodează
inima. Nu-l aştepta nimeni în casa cu trei odăi mici. De când se
dusese bunica lui, nu mai locuia nimeni acolo. De câţiva ani toate
neamurile lui îl presau s-o vândă, explicându-i cum îi scade
valoarea cu trecerea timpului. Însă el nu putuse. Sufletul lui era
acolo. Realizase cu câteva luni în urmă, după o discuţie aprinsă
cu rudele lui că, locul lui era în acea casă. Luase hotărârea să
vândă tot în Italia şi să se întoarcă definitiv, stârnind
uimirea cunoscuţilor lui. Unii chiar spuneau că este nebun să lase
situaţia de acolo, pentru o casă dintr-un sat uitat de lume.</div>
<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO">Coborî
din microbuz şi porni pe jos mai departe. Încercă să recunoască
oamenii întâlniţi, dar nu reuşi. Aproape acelaşi decor, dar
alţi actori. Mări pasul, văzu de departe gardul atins de timp,
ajunse la poartă, o deschise, intră şi se opri câteva clipe ca
să-şi tempereze emoţia. Se aplecă, luă o mână de pământ, îl
frământă uşor privind cum alunecă printre degete, îi simţi
mirosul, parfum de acasă. Apoi privind casa plânsă de vremuri îşi
spuse „trebuie reparată, şi gardul refăcut...”</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-41084999023447944492012-11-15T00:56:00.000-08:002012-11-20T02:54:07.546-08:00Textul nr. 88 Săndelu’<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
<b>Săndelu</b><i><b>’</b></i></div>
<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"> Există
oameni care îţi aduc aminte de ceva, alţii – de care îţi aduci
aminte din întâmplare. Cele mai emoţionante împrejurări rămân
legate de copilărie, a ta, a lor, a tuturor. De aceea, într-o
anumită zi de prin anii ’90 am revăzut un chip ce-mi părea
neschimbat de trecerea anilor: era Săndel, băiatul pe care-l
du</span><span lang="ro-RO">sesem cândva de mână, cu schimbul,
noi, copiii mai mărişori printre care mă număram şi eu. Mama
lui, alături de care locuia într-o casă veche aproape de
Institutul de Geologie, ni-l dădea în seamă pe încredere, după
lungi instrucţiuni care ne făceau să arborăm un aer foarte
serios, nu care cumva să i se întâmple ceva odorului mic şi
nepreţuit – un piticuţ slab, mut, timid şi roşcovan; el era
pentru noi, cei aflaţi spre sfârşitul vârstei păpuşilor, un fel
de păpuşă frumoasă şi vie. Ne jucam pe strada Blanduziei, care
încadra una dintre laturile Ambasadei S.U.A. Un gard înalt din zid,
continuat pe verticală de un altul dublu de sârmă ghimpată, îi
</span><span lang="ro-RO"><i>apăra </i></span><span lang="ro-RO">pe
funcţionarii de acolo, printre alte pericole, şi de tunurile
mingiilor noastre.</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span lang="ro-RO">Mai
puţin apărat era profesorul de muzică, de pe aceeaşi stradă;
acesta ocupa </span><span lang="ro-RO">o cameră de la hoch-parter,
aflată la intrarea principală. Mai locuiau acolo, la etaj, două
</span><span lang="ro-RO"><i>fraulein</i></span><span lang="ro-RO">
bătrâne care nu coborau niciodată şi pe care nu le vedeai decât
în momentele în care, în capoatele lor groase şi pestriţe,
ieşeau pe balconul mic şi îngust, de fier forjat cu ornamente, de
a cărui balustradă groasă folosită pe post de pârghie atârnau
un coş ce se bălăngănea spre parter şi apoi îndărăt. Cineva
le făcea astfel aprovizionarea şi scena se derula de fiecare dată
la fel. Părea unul dintre puţinele lor contacte cu realitatea
anilor ’60. Chiar privite de jos în sus, observai o disproporţie
în ce le priveşte: una era înaltă, cealaltă – scundă. Prima
era grasă, pe când a doua – scheletică. Dar amândouă graseiau
puternic. Memoria mi-o readuce în gând şi pe o balerină de la
mezanin, care locuia acolo într-una din camerele de serviciu şi al
cărei băieţel fugea mereu de acasă iar noi, fiind în acelaşi an
de şcoală, eram mereu întrebaţi dacă nu l-am văzut. Nu-l pâram
deoarece era bătăuş şi ne era frică de el. Vecin cu aceştia era
şi Ionuţ, a cărui mămică stătea în permanenţă acasă şi
lucra covoare persane la un război uriaş, aflat lângă fereastră,
ca să aibă lumină şi să-şi poată controla în acelaşi timp şi
odrasla. Era o moldoveancă pufoasă şi energică; ea îl dădăcea
pe fii-su şi în acelaşi timp ţesea cu destul de mare viteză,
urmărind modelul de pe o foaie cu pătrăţele aşezată la nivelul
ochilor. Câteodată aveai impresia că făcea parte din modelul de
pe covor şi că de fapt acesta o ţese pe ea.</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"> Oricum,
problema şi ocupaţia noastră zilnică principală o constituia
enervarea profesorului de muzică atunci când dădea ore de vioară
la domiciliu. Aşa încât, cu Săndelu’ Pişcoţelu’ cu tot de
mânuţă, aşteptam lecţia şi începeam şi noi, în felul nostru,
spectacolul. Cu excepţia lui, că era tăcut de-a binelea, cu toţii
băteam în gard cu un băţ, strigam, zbieram, lălăiam şi nu ne
epuizam pasiunea pentru artă până ce nu apărea „Turbatu’ ”
în cadrul uşii masive de lemn sculptat de la intrarea dinspre
parter, tunând şi fulgerând în capul scărilor, împotriva
noastră, vandalii. Atunci ne dispersam care încotro, speriaţi că
o să vină el la şcoală să vorbească la Direcţiune; întotdeauna
îşi termina ameninţarea cu „ei, comedie ca asta!”. Imediat
după aceste cuvinte se auzea şi vocea inconfundabilă, vocea
</span><span lang="ro-RO"><i>persană</i></span><span lang="ro-RO">
a celei care se numea „mama lu’ Ionuţ”. Până să se scoale
şi să apară ea în cadrul ferestrei, eu îl recuperam de-o
aripioară pe Săndel, fugeam şi-l înapoiam pe inventar mămicii,
care îl analiza cam ca la controlul superior de calitate, la care eu
asistam plină de seriozitate, mirare şi nedumerire cum îi număra
ochii, mâinile, picioarele, sădăluţele, de fiecare dată la fel
până la proxima ocazie, când, pentru a întări (numeric!) echipa
de zgomote, îl strigam peste gard şi din nou o rugam pe mama lui
să-l lase afară.</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"> Totuşi,
lucrurile n-au ţinut mult aşa, poate un an şi câteva luni, până
ce profesorului de muzică i-a venit ideea de a ieşi în curte şi a
lăsa vioara să vorbească în locul lui. De atunci Turbatu’ a
devenit om mare în ochii noştri şi s-a transformat în
dom’profesor. Iar noi, definitiv îmblânziţi, ne-am găsit un alt
loc, în Parcul Rond, din spatele Scalei, un peticel de verdeaţă cu
trei bănci de lemn, şi joaca am înlocuit-o cu adevărate
</span><span lang="ro-RO"><i>rendez-vous</i></span><span lang="ro-RO">
– uri, socializând cu copiii mai mari decât noi, ce au devenit o
sursă de inspiraţie: fetele îşi tapau părul, purtau jupoane care
de care mai înfoiate şi îi puneau pe băieţi să le lălăie
hiturile lui Gianni Morandi.</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"> Aşa
s-a produs şi despărţirea de cei mai mici, printre care şi
îngeraşul smiorcăit, care nu mai era de nasul nostru. </span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO">...............................................................................................................................................</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span lang="ro-RO"> Revăzându-l
în foaierul de la Operă, pentru prima oară după atâtea decenii,
i-am sărutat în gând fruntea senină, trimiţând un zâmbet
trecutului. L-am recunoscut imediat – înalt şi subţirel, avea
aceiaşi ochi mari albaştri şi adânci, aceeaşi fragilitate şi
poate doar ceva mai puţini pistrui... abia atunci am făcut legătura
între el şi unul dintre valoroşii violonişti la al căror concert
venisem de fapt. </span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span lang="ro-RO">Se
vede treaba că trecutul nu era chiar aşa de binevoitor şi zâmbitor
cu mine atunci: exact pe când îl priveam cu nostalgie şi bucurie
apropiindu-se de mine, am păşit în gol (desigur în cel al
prezentului!) şi am căzut pe scări. Pe când eu mă dădeam de-a
dura, el urca, ras, frezat şi fercheş, ferindu-se din calea mea. Şi</span><span lang="ro-RO">
a tot urcat, şi a tot urcat iar eu am tot căzut: nu a întors o
clipă capul să vadă ce-i cu mine. Părea rupt de realitate, şi
dacă nu insensibil, oricum la fel de impasibil şi inert ca în anii
copilăriei, când era atât de inhibat şi intimidat de acea
mamă-jandarm a sa... Până la urmă m-a ajutat cineva şi mi-am
venit în fire. Am luat toată întâmplarea ca pe un semn şi nu
l-am mai strigat. Câteodată timpul nu vrea să-i tulburi apele
adânci. </span>
</div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-44316787161170498132012-11-14T08:04:00.002-08:002012-11-20T02:53:48.768-08:00Textul nr. 87 Cheia fantasticului<div align="CENTER" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Cheia
fantasticului</span></span></span></b></div>
<div align="RIGHT" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="RIGHT" lang="ro-RO" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> <span style="font-size: small;"></span>Era
o zi dogoritoare de vară. Un lan de aur se legăna sub adierea
blândă a vântului de vară. Pământul ardea de bucurie, iar
copacii, cu frunzele lor de o strălucire metalică, verde şi
ameţitoare, se întindeau leneşi la soare.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Tristă,
trupeşte şi sufleteşte de suferinţe şi de chinuri, ieşisem şi
mersesem în inima codrului pentru a asculta glasul pământului.
Priveam peisajul feeric al naturii, lasându-mă purtată de val, de
împrejurimile de basm. Nimeni nu ştia ce se ascundea cu adevărat
în sufletul meu. Fericire sau tristeţe, încântare sau dezamăgire,
extaz sau melancolie, bunătate sau răutate...Hmmm... grea
întrebare. Nici eu nu puteam să exprim ceea ce simţeam, dar ştiam
că sufletul meu este prizonierul unei întrebări: „Care este
legătura omului cu pământul?”. Această întrebare mă frământa
zi şi noapte şi mă îndemna să găsesc cheia ei magică.
Răspunsul...</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Am
căzut în genunchi pe covorul de smarald al pădurii şi acolo m-am
gândit la aceea întrebare, uitând de toate şi de tot. Deodată
auzisem un şopot, un glas aproape stins care ieşea din pământ:<br /> -
Ce doreşti de la mine?</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> -Cine
este, întrebasem cu glas tremurat?</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> -Sunt
eu, pământul!</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> Acest
răspuns mi-a luminat sufletul. Nu ştiam că pământul poate vorbi!
Apoi l-am întrebat:</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-
Care este legătura omului cu pământul?</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">- Ooo,
... este una foarte interesantă, o poveste lungă, lungă...</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Povestea
a început. Pământul mi-a spus că noi, oamenii, suntem cea mai
apropiată rudă a lui, deoarece suntem trup din trupul lui, deoarece
Adam şi Eva au fost făcuţi de Dumnezeu din ţărână. Mi-a mai
spus că nu trebuie să-l batjocorim vreodată, deoarece nimeni
dintre noi nu rămâne în această lume. Noi am răsărit prin
naştere şi apunem prin moarte. Noi, oamenii, suntem ca o floare
care treptat ajunge să se ofilească, iar zilele noastre sunt ca o
pânză de păianjen, pe cât de slabă este pânza, atât de slabă
este viaţa noastră pe pământ. El mi-a zis că dacă păcătuim
din ce în ce mai mult, cu atât umbra morţii se întinde tot mai
mult, trăgându-ne spre el.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Mi-a
mai spus să transmit oamenilor mesajul de a-şi împodobi viaţa cu
fapte bune, să se iubească şi să-şi iubească aproapele ca pe ei
înşişi pentru a îndepărta „ochiul dracului”, puterea
diavolului de ei.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"> O
altă legătură a omului cu pământul se stabileşte atunci când
consumăm roadele sale. Râurile ca nişte firicele cristaline sunt
cele care ne astâmpără setea. Lanurile de aur reprezintă o
adevărată sursă de hrană, merele roşii ca para focului, gutuile
care au îngălbenit de spaima toamnei apropiate, celelalte fructe,
sunt importante surse pentru viaţă, pentru nutriţie.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Povestea
s-a desfăşurat lin ca firul de pe ghem...</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Acesta
îmi mai povesteşte că o altă legătură se stabileşte prin
respiraţie. Plantele absorb dioxidul de carbon emis de noi, iar noi
expirăm oxigenul dat de ele. Întinsul negru, pământul, îmi
cuvânta că între noi şi plante există o legătură armonioasă,
completându-ne viaţa reciproc.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Îmi
povestise că puţini oameni înţeleg această legătură între om
şi pământ. Natura este, în primul rând un suflet, un suflet al
pământului. Tot ceea ce ne înconjoară are un suflet: sufletul
meu, sufletul copacului, sufletul muntelui, toate aceste suflete
având rădăcini adânci în pământ.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Pământul
îmi mai şopteşte „despre pământul sacru”: un ac de pin care
sclipeşte, un lac în care se oglindeşte albastrul cerului, o folie
argintie, adică un văl de brumă întinsă în inima pădurii, un
copac mare cu crengi cochete, o livadă, o pajişte cu flori de
paradis, în mii şi mii de culori, un munte falnic care sărută
cerul, totul ar trebui să fie sfânt în ochii oamenilor!!!</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Florile
gingaşe şi suave sunt ca surorile noastre, animalele ne sunt ca
fraţii, crestele stâncilor sunt căldura din pieptul nostru, o
pădure reprezintă iubirea ce o manifestăm. Toate lucrurile sunt
legate între ele! Aşa cum sângele stabileşte legătura între
familii, aşa cum Dumnezeu stabileşte legătura dintre planul celest
şi teluric, aşa şi între om şi pământ, se stabileşte o
legătură profundă din cele mai vechi timpuri.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Pământul
mi-a zâmit şi am mai aflat că la grelele încercări ale vieţii
ne culcăm pe pieptul lui, deoarece patul lui este cel mai comod,
putând să îndulcească amarul vieţii noastre, să vindece rănile
sufletului. Atunci când vom ajunge în el, ne va acoperi rămăşiţele
şi va împodobi locul cu flori mirositoare.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Povestea
se apropia de sfârşit cu paşi repezi... am mai descoperit că
murmurul apei este vocea părinţilor, aceasta fiind o altă legătură
a omului cu pământul. Ne naştem din leagănul de flori al
pământului, fiind doar nişte fire bătute de vânt. Casa noastră
este corpul nostru, dar este şi Terra, Pământul, nu o anumită
ţară sau un oraş. Corpul nostru este creat din iubirea părinţilor,
dar suntem copii ai pământului, casa noastră este întreg
universul, facem parte din el şi el face parte din noi.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Povestea
s-a încheiat. Prin această istorioară am găsit răspunsul la
această întrebare: Care este legătura omului cu pământul?</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Am
aflat răspunsul acestei temeri, acestei frământări... calea spre
adevăr,... am găsit cufărul întrebării,... cheia fantasticului,
... cheia răspunsului.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
„<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Pământule,
eşti prietenul meu, eşti o parte din mine, eşti viitorul meu!”</span></span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-35279394362456881192012-11-14T07:55:00.000-08:002012-11-20T02:53:30.218-08:00Textul nr. 86 Şeful de Post şi curcanul Costică<div align="CENTER" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>Şeful
de Post şi curcanul</b></span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><b>
Costic<span style="font-size: medium;">ă</span></b></span></span></span></div>
<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="ro-RO"> </span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Nea
Marin al lui Manafu cum îl ştie toată lumea din sat, ieşi pe
uliţă supărat foc. Cum avea obiceiul de când se ştia, se scula
cu noaptea în cap şi dădea ocol gospodăriei. Inima îi sfârâi
când ajunse la coteţ şi-l văzu cu uşa la părete.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Costică,
Costică...</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
Aşa îl botezaseră nepoţii pe curcan. Dar Costică, tun, pământ.
Inima ii sfarai curentat de un gand. L-au furat ! Mai bine îi furau
capra din coşare şi nu-i părea rău ca de el. De la curca grivă,
doar unu îi mai rămăsese. 16 pui îi muriseră unul câte unul pe
vară. Pe cel rămas, Costică, îl crescuseră ca pe copil. Când se
scula noaptea, ca omu, să se uşureze, trecea pe la el şi-i mai
arunca o mână de fiertură de mălai cu urzici pe care le strângea
greu din zăvoiul de din vale. Si Costica ii multumea bolborosind...</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Se
făcuse mare puiul de curcă şi-şi jurase </span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">omu,
că n-o să-l taie niciodată. Curcanul, aşa de tare se îmblânzise,
că lăsa pe orişicine să puie mâna pe el. Când ieşea pe şuşea,
nea Mărin se lăuda că are doi copii, Mitică, elev în clasa a III
a de 9 ani şi Costică, curcanul de 9 luni. Când Mitică pleca la
şcoală, Costică îl petrecea până la poartă, înfoindu-se şi
bolborosind pe limba lui. Şi nu se mişca de la poartă, până nu
se întorcea Mitică de la şcoală. Deabia atunci se ducea la capra
de lemne unde se urca ţanţoş, înfoiat şi cu moţul roş-albăstriu
atârnându-i pe dreapta ciocului. Parcă urma un ritual de care nea
Mărin povestea cui vroia să-l asculte.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Toate
au mers ca pe sfoară până azi-dimineaţă când nea Mărin,
nevastă-sa Veta şi Mitică l-au căutat şi l-au strigat</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
şi iar l-au căutat peste tot. Toate ungherele bătăturii le-au
scotocit, au bătut câinele că n-a simţit nimic noaptea, Veta l-a
jelit ca pe mort, Mitică plângea iar nea Mărin injura de mama
focului, dar degeaba, Costică se dusese...</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Mitică,
strigă nea Mărin copilul. Hai la Poliţie! Să găsească şefu
curcanu, că d-aia este organ şi-l plătim. Înjurând p-ăl de l-a
furat şi bodogănind, ajunseră la post.</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
Strigară până Şeful ieşi, cu ochii umflaţi după somnul scurt
de noapte. Deh, fusese la un chef de onomastică şi se cam întrecuse
cu băutura</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Don
Şef, zice nea Mărin ţinând copilul de mână. Don Şef,
ast-noapte mi-au furat curcanul</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">,
pe Costică !</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">-Şi
ce vrei mă, să ţi-l păzesc eu ? Tu unde ai fost az-noapte?</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Acas,
Don Şef, da n-am auzit nimica! N-am auzit, zau !</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">-Da,
de bănuit, pe cine bănuieşti, mă?</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Dom-le,
eu cam bănuiesc pe cineva care tot vine pe la mine, ba după una, ba
după alta, da cu ochii tot pe curcan şede, da nu sunt sigur. E
Bombel al Vasilicăi lu Chişcă, ăl de n-are după ce bea apă, cum
se zice, că el bea numai rachiu şi a mai făcut lucru d-ăsta cu
furatu păsăretului şi pe la alţii, care l-au dovedit.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Când
auzi Şefu de numele lui Bombel al Vasilicăi lu Chişcă se schimbă
la faţă, deveni nervos, lăsându-se de pe un picior pe altul şi-i
tăie boabele lui nea Mărin.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Bine,
nene Mărine, du-te liniştit acasă, că viu eu mai încolo pe la
matale cu câinele să dăm de</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
vreo urmă şi să facem o anchetă ca la carte şi-i petrecu pe nea
Mărin şi pe Mitică.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">-Mulţam
don Şef şi te aşteptăm că poate l-om găsi pe Costică al meu...
</span></span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Erau
pe scările Postului de Poliţie. Ciulind urechile, nea Mărin se
opri, auzind un bolborosit de curcan care venea dinspre coteţul din
curtea Şefului de Post.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">-Mitică,
strigă nea Mărin care se oprise pe loc, ăla e curcanul nostru !</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">-Costică,
Costică, unde eşti, mă ? Ia fugi Mitică, tată şi dă-i drumu la
coteţ, că dacă este Costică al nostru, vine la noi!</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Copilul</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">,
sări pe fuga şi deschise uşa coteţului. Înfoiat şi bolborosind,
Costică curcanul veni pe dată şi începu să-i certe pe limba lui,
cu moţu-i roş-albăstriu atârnându-i pe dreapta ciocului.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Hai,
Costică tată, hai acasă că te căutăm de az-dimineaţă. Hai că
Veta te boceşte ca pe mort şi Mitică lipsi de la şcoală din
cauza ta.</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Mitică
plecă cu Costică după el spre casă, inainte, iar nea Mărin, cu
un zâmbet şiret în colţul gurii, salută de plecare , zicând:</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="en-US" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">-Să
trăieşti D</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">on
Şef şi să nu vă supăraţi că v-am deranjat !</span></span></span></span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<br /></div>
<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">¤¤¤¤¤¤¤</span></span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-72097380910982658492012-11-14T05:21:00.003-08:002012-11-20T02:52:57.985-08:00Textul nr. 85 Iubire amara<div lang="it-IT" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
<div align="CENTER" lang="it-IT" style="font-style: normal; line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<b>Iubire amara</b></div>
<div align="RIGHT" lang="it-IT" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" lang="it-IT" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Ah…pamant…de ce-mi blestemi existenta cerandu-mi iubire?</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span lang="it-IT">Stau intinsa pe iarba si astept sa se intample
ceva. Acel ceva care sa-mi salveze sufletul din mainile propriei mele
existente. </span><span lang="it-IT">Vreau sa fug. Dar simt cum
trupu-mi se-nradacineaza, iar lacrimile-mi se transforma-n rauri.
Rauri involburate ce imi hranesc iubirea.</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<span lang="it-IT">As vrea sa pot sa nu-ti mai vad frumosul! As vrea
sa pot sa nu-ti aud simtirea! Si stiu ca fiecare suflu al meu iti
vorbeste si te cheama necontenit la mine. Iar tu ce faci, pamant
cald?! Ma ti</span><span lang="it-IT">i legata in bratele tale
batrane...</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="fr-FR">Refuz!
Refuz sa te mai iubesc! </span><span lang="it-IT">Inchid ochii si-n
minte imi creste o amintire plina de amaraciune. O intreb ce vrea,
dar nu vrea sa-mi raspunda si-mi deruleaza in fata un film de mult
uitat...</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="it-IT"> </span><span lang="it-IT"><i>Afara
inca este intuneric. Sunt in pat alaturi de surioara mea, Maria. Se
aprinde lumina in bucatarie. Pot auzi un zumzet continuu. O iau pe
Maria de mana si incerc sa imi opresc inima din batut...face prea
multa galagie. Intra tata in camera. “Ana, treziti-va! Ia-o pe
Maria de mana si intrati sub pat. Ana, sa nu scoateti un sunet! Este
important! Te rog, fata mea...sa nu va miscati de aici si sa nu
iesiti sub nici o forma. Sa ai grija de Maria pentru ca tu esti mai
mare... si sa va iubiti. Tata si mama va iubesc!”</i></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="it-IT"><i>Mama
plange. O iau pe Maria de mana si ne bagam sub pat. Tata iasa. Aud
batai in usa. </i></span><span lang="fr-FR"><i>Sunt atat de puternice
incat imi vine sa plang de frica, dar tata a spus sa facem liniste. </i></span><span lang="it-IT"><i>A
intrat cineva in casa. Se aud voci de barbati. Mama tipa! Se sparge
vaza de cristal a mamei. Sertarele sunt deschise cu zgomot. Este o
galagie atat de apasatoare, incat ma simt de parca ar vrea cineva sa
rupa hainele de pe mine. A inceput o lupta. Il aud pe tata cum
striga: “Lasati-o in pace. Nu pune mana pe ea!” Se cearta cu
cineva. Are loc o bataie. Mama plange. Nu mai pot sa imi opresc
lacrimile. Curg continuu si mi-e frica sa nu faca prea multa galagie.
Il aud din nou pe tata. Se cearta. Zbiara atat de tare, incat imi
tresare corpul la fiecare vorba a sa. Si spune... “Pamantul este
tot ce avem!!!!” </i></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="it-IT"><i>Se
aude o pocnitura puternica....si inca una. Liniste. Ma uit la Maria.
Este incremenita. Pa</i></span><span lang="it-IT"><i>rca a uitat sa
respire. Are ochii larg deschisi si gura-i micuta parca i-ar fi
inclestata. Se deschide usa. Vad niste bocanci. Nu sunt a lui tata.
Negru.</i></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="it-IT"><i> </i></span><span lang="it-IT">Deschid
ochiii. Siroaie de lacrimi curg navalnic, sapand adanc in inima
mea... cu atata putere incat respiratia-mi este tot mai rara. Ma simt
o umbra-nradacinata...ce nu este lasata sa plece din negrul
tumultului sau. </span><span lang="pt-BR">Caldura-mi se transforma-n
gheata, iar eu nu pot decat sa te iubesc amarnic, pamantul meu. </span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="pt-BR"> </span><span lang="fr-FR">Nu
mai stiu decat sa plang, iar pamantul este tot ce am !</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-8768370607263474432012-11-14T05:16:00.002-08:002012-11-20T02:52:40.304-08:00Textul nr. 84 Oaze<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><b>Oaze</b></span></span></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Afară
picura. Ieşi din clădirea în care muncea deja de şapte ani şi se
întrebă cu îngrijorare de ce se simte a</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">tât
de</span></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">
obosită tot timpul. Cel mai bun prieten al ei era încă suspect de
cancer. Mai trebuia analizată încă o bucată din el până să se
stabilească un diagnostic exact. Vinerea umbla aiurea pe străzi, nu
se grăbea nicăieri. Cel mai mult îi plăceau străduţele
lăturalnice. Mergea deja de jumătate de oră şi ajunsese aproape
de centrul oraşului în ciuda numeroaselor ocolişuri. Melodia
tâmpită auzită la radio înainte de plecare şi pe care nu şi-o
putea scoate din cap fu întreruptă de o imagine oarecum ciudată.
Un porumbel ciugulea un bilet umed de loterie cu pătraţele mici
roşii. 6 din 49. Când scoase aparatul foto din husă, pasărea
zbură doi metri mai încolo oprindu-se în faţa unei porţi
metalice verzi.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Îşi
dădu seama după firma agăţată în stânga porţii că era o
florărie, Trecuse de câteva ori prin zona, dar nu-i dăduse prin
cap să intre niciodată. Intră în curte, care era de fapt în
prima parte doar un culoar pavat lung de 10-12 metri cu ghivece de
flori pe ambele părţi, limitat în stânga de casa în care era
florăria şi-n dreapta de un gard din sârmă peste care se putea
vedea în curtea vecină printre coroanele arbuştilor din ghivece.
Trecu încet, gânditoare pe lângă ghivece mari cu tufe rotunde de
crizanteme, arbuşti de tot felul, plante mici cu frunze verzi grase.
În spatele unui ghiveci mare maroniu un motan alb-portocaliu se
răsfăţa întins pe spate. Vru să pună mâna pe el, dar n-o lăsă,
atunci se mărgini doar să-l privească zâmbind. Culoarul se
termină şi se lărgi dând în curtea propriu-zisă care era plină
de arbuşti şi puieţi de pomi fructiferi arătând ca un părculeţ
aşezat în pantă. Ploaia se oprise, dar frunzele copăceilor erau
pline de boabe transparente argintii. Rămase cu privirea pironită
într-o picătură de apă aproape un minut, apoi se întoarse spre
curtea vecină.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=1914848231361287233" name="_GoBack"></a><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Aceasta
era mai degrabă neîngrijită, însă cele trei cuşti de lemn cu
uşi din plasă de sârmă, colorate în roşu şi verde erau un semn
clar că nu era părăsită. O mână de copil mâzgălise pe fiecare
un fel de etichetă explicativă: “iepuru lu bunicu”, “iepuru
lu Elena”, “iepuru lu mama”. Să fie familia soluţia? se
întrebă, întorcându-se şi îndreptându-se spre culoarul strâmt
pe care venise.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">O
luă spre ieşire, dădu peste un pui de pisică, părea al motanului
dinainte. Îl luă în braţe, îl mângâie. Se gândi că ar putea
atrage privirile vreunui tip interesant cu puiul ăla drăguţ în
brate în circumstanţe potrivite. Din florărie, care avea uşa în
dreapta ei, la doi metri de intrarea în curte, ieşi o femeie de
20-25 de ani, grăsuţă, zâmbitoare. Îi ceru pisicul să-l bage-n
casă: “De jumate de oră ne chinuim să-l prindem, multumesc!”</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;">Ieşi
din curte şi o luă spre piaţa din centrul oraşului. Se uită din
reflex la titlurile din vitrina Librăriei Universităţii, nu reţinu
nimic, cumpăra cel mult o carte pe an, prefera anticariatele. Se
aşeză pe-o bancă şi se uită un pic la porumbei, nu-i plăceau
defel, şobolanii aerului cum le zicea prietenul ei suspect de
cancer. Se ridică scârbită de ciondăneala pestriţă a păsărilor.
Ploaia se oprise deja de tot când ajunse lângă Continental. Simţi
că nu mai poate umbla, se opri un pic sprijinită de-un perete,
lumea trecea grăbită fără să se uite la ea, fiecare cu aia a
mă-sii îşi zise. Se hotărî. Îşi luă poşeta de pe umăr, o
puse pe trotuar şi se întinse lângă ea. Schimbând planul vedea
acum cerul curăţat de ploaie şi picioarele oamenilor. Observă cum
unii o privesc din fugă, ezită, întorc capul. N-o interesa, se
uita mai departe la cer şi simţi cum oboseala se duce din ea.
Zâmbi. Un tânăr se opri s-o întrebe dacă se simte bine şi se
oferi să o ridice. Refuză, se ridică singură, îşi scutură
pantalonii galbeni din catifea şi porni pe trotuar.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-45500633539365923352012-11-14T05:10:00.004-08:002012-11-20T02:52:24.238-08:00Textul nr. 83 Demolare<div align="CENTER" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-size: medium;"><b>Demolare</b></span></div>
<div align="CENTER" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Se întorcea acas<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă.
„Acasă”, acest „acasă” de acum</span></span>, era o
locuin<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţă
</span></span>în stil colonial (mo<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ştenire
de</span></span> familie), într-un cartier lini<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ştit
</span></span>al unui vechi ora<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ş</span></span>,
foarte aproape de ocean, erau amintiri risipite ale unor vremuri mai
calme, mai calde, când timpul „avea r<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăbdare”
cu toţi şi cu toate, </span></span>când lumea a<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ştepta
să fie cucerită de el. Şi da, o cucerise într-un anume fel, dar
acestă cucerire însemna, tot într-un anume fel, şi un capăt de
drum. Iar când atinsese acel punct terminus al ascensiunii sale,
simţise sau ştiuse că trebuie să se întoarcă.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Întoarcerea era poate <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
</span></span>o reg<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăsire
a unui eu de mult uitat şi alterat de circumstanţe spaţiale,
temporale sau emoţionale. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Lucrurile îl a<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şteptau
</span></span>foarte b<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ătrâne,
prăfuite</span></span> <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi</span></span>
t<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăcute</span></span>,
dar, de<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi</span></span>
stins, via<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţa
pulsa încă în ele.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
A avut nevoie de ceva timp pentru a <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şterge
şi lustrui vechile mobile, gândurile altor vârste ale sale,
frunzele palmierilor din grădină, </span></span>pietrele rotunjite
<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi roşii
ale </span></span>aleii, scândurile b<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăncilor,
</span></span>aripile fluturilor, pentru a descoperi, prin anexe,
cotloane <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
sertare</span></span>, albume de familie, cântece de adormit copii,
ceainicul de argint al bunicii, s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăruturi,
lacrimi, pipa ciobită a unui tată autoritar, nişte vise cam
incerte, lătratul insistent al lui Bob, câinele alb al </span></span>copil<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăriei
sale</span></span>... adic<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
t</span></span>ot trecutul.</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Dar lipsea ceva din acest decor, lipsea ceva atât de mult, încât
aceast<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
absenţă î</span></span>l durea: oceanul.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Asimilase acest element al unui spa<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţiu
exterior, integrându-l peisajului</span></span> impresionist al
sufletului s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ău</span></span>,
era un fel de „mereu-prezen<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţă”
în</span></span> eul s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ău
adânc, </span></span>cu valuri calme sau furtuni, cu scoici <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
peşti albaştri, cu abisuri tainice, cu </span></span> albatro<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
</span></span>maiestuo<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi</span></span>,
cu în<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şelătoare
</span></span>şi ameţitoare cântece de siren<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă...</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Sperase c<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă,
odată întors, va suprapune cele două imagini, cea a unui ocean
real, palpabil şi cea a unui ocean interior</span></span>, le va
face s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă se
contopească şi va reuşi astfel, poate</span></span>, s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
ajungă la un fel de catharsis</span></span> existen<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţial</span></span>...</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Îns<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă nu
mai vedea oceanul acolo unde î</span></span>l l<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăsase,
nici zilele prăbuşindu-se în el </span></span>(auzea doar zgomotul
valurilor, uneori sonor, alteori surd <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
simţea mirosul sărat al valurilor sau </span></span> cel al algelor
putrezite), fiindc<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
între el şi acesta se interpunea o clădire, obturându-i câmpul
vizual..</span></span>.</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
În timpul lung al absen<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţ</span></span>ei
sale, un bloc rece <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
impersonal de beton</span></span> <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi</span></span>
o<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţel
crescuse </span></span>hidos <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
acoperise orizontul.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
P<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ărea un
monstru cu sute de ochi</span></span> de sticl<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă</span></span>,
care îi studia atent <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
parcă agresiv </span></span>fiecare mi<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şca</span></span>re,
care îl urma pân<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
şi în somn, în transcendenţa viselor chinuite de nelinişte.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
A încercat s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
accepte noua realitate, a sperat că oceanul din el e suficient</span></span>,
de<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi ştia
că nu se va simţi niciodată întreg, că lumea lui va fi mai
săracă fără adevăratul ocean.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
La un moment dat s-a îmboln<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăvit,
oceanul din sine se estompase, abia îi mai simţea „valurile,
vânturile”, peştii albaştri se decoloraseră, devenind
transparenţi</span></span> (nu mai erau decât ni<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şte
biete </span></span>contururi de pe<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şti</span></span>),
cântecele sirenelor se transformaser<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
în </span></span>bocete, iar albatro<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şii
</span></span>se sinucideau izbindu-se de stâncile falezei...</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Încercase s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
se vindece, de fapt să vindece peştii, valurile, albatroşii,
scoicile, sirenele, briza... Dar cum să vindeci un ocean?</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
În cele din urm<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
a înţeles că nu putea fi vorba de o însănătoşire
(miraculoasă!?), ci de o dispariţie. Clădirea-zid, ucigătoare de
zări, trebuia să dispară. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Odat<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
conştientizat acest lucru, nimic nu a mai părut imposibil.</span></span>
Nici g<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăsirea
proprietarilor, nici cumpărarea construcţiei (după lungi discuţii,
i-a convins în cele din urmă pe cei care o deţineau să o vândă,
în schimbul unei sume fabuloase), nici detonarea controlată a
acesteia. </span></span>S-a plimbat apoi prin moloz, a dansat chiar,
ca un bătrân o<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ştean,
beat de bucuria victoriei, printre ruinele cetăţii cucerite,
stârnind mirarea celor din jur, care nu înţelegeau de ce
distrusese clădirea care putea fi adăpost pentru mulţi alţii. </span></span>Nu
a mai pierdut timpul s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
le explice sentimentul de eliberare ce îl cuprinsese când văzuse
năvălind asupra sa orizontul, nici nu avea rost, doar plătise
pentru asta, ci a chemat muncitorii care au curăţat locul. </span></span>Au
f<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăcut-o
cam superficial, pentru că în urma lor a găsit, zile la rând,
fragmente de gheare</span></span> <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
</span></span>vertebre de o<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţel
şi nenumăraţi ochi </span></span>sticlo<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
</span></span>care clipeau înc<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
în nisipul care încep</span></span>ea s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
cotropească totul. L-a periat răbdător, aşa cum perii părul lung
şi blond al unei femei, până a devenit mătăsos şi strălucitor</span></span>,
apoi l-a împodobit cu scoici <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
alge. </span></span>
</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Oceanul a revenit în el, nu prea mai f<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăcea
diferenţa între cel exterior şi cel interior</span></span>; a
înv<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ăţat,
dintr-o carte a bunicii</span></span> sale moarte, cum s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
croşeteze dantele de spumă albă – un val pe faţă, unul pe dos,
două valuri pe faţă, unul pe dos...- ,</span></span> i-a fost
destul de greu s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
capete acea îndemânare feminină, dar b</span></span>ătrâna,
vizitându-l uneori în vis, i-a explicat „arta” împletirii
valurilor; a sm<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ălţuit
</span></span>scoicile <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
le-a aruncat din nou în ap</span></span>a frem<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ătătoare</span></span>,
murmurând un descântec vechi, pentru a le face s<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
nască </span></span>perle, s-a împrietenit cu albatro<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şii
care îşi pierduseră aerul baudelairian şi dansau printre valuri
şi</span></span> a pictat pe<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ştii
şi răsăriturile în nuanţe de trandafiriu şi furtunile în
verde</span></span>.</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
A devenit pentru ceilal<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ţi
un bătrân singuratic, </span></span>cam nebun, dar inofensiv, care
st<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ătea ore
în şir pe o bancă din grădina casei sale şi privea oceanul sau
se plimba pe plajă vorbind </span></span>cu norii, cu nisipul, cu
meduzele, cu briza <span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi,
desigur, cu albatroşii care, deşi cârtitori şi cicălitori mai
tot timpul, </span></span> ajunseser<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
să îl îndrăgească </span></span>şi i se aşezau pe umăr.</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
Aceast<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă
părere a celorlalţi, exprimată mai zgomotos sau şoptit, cu
tristeţe, </span></span>cu mil<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ă,
</span></span>indiferent sau batjocoritor, nu p<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">ărea
să-l deranjeze, atâta vreme cât lumea lui era din nou frumoasă şi
întreagă, iar sufletul său era plin de valuri</span></span>,
valuri, valuri... încât el însu<span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO">şi
devenea val, val, val... </span></span>talaz, mare, ocean....</div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.27cm;">
<i>(Am creat acest text pornind de la o </i><span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO"><i>ştire
pe care </i></span></span><i>am auzit-o într-un jurnal de noapte:
cineva a cump</i><span style="font-family: Times New Roman CE, serif;"><span lang="ro-RO"><i>ărat
o casă, plătind o sumă enormă, pentru a o demola, fiindcă îl
împiedica să vadă oceanul de la fereastra locuinţei sale.)</i></span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1914848231361287233.post-73300083291133144492012-11-14T05:04:00.002-08:002012-11-20T02:51:58.749-08:00Textul nr. 82 T + I = Love<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<b>T + I = Love</b></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div align="CENTER" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
E ca şi cum ţi
s-ar da o felie de halva pe post de friptură. Te uiţi în farfurie,
ştii ce e, dar iei o înghiţitură, şi încă una. Apoi primeşti
şi friptura. Dar nu ţi-e foame. Râzi. Râsul te ajută să fii
obiectiv. Şi dacă eşti obiectiv ai senzaţia că eşti şi
înţelept. Te umfli în pene. Nu durează mult. Te dezumfli la loc.
Înţelepciunea nu se capătă de la o felie de halva. E o
metamorfoză. O trecere prin chinuri. E o devenire. Felia de halva
poate fi începutul. Prima treaptă. Apoi trebuie să cauţi. De unul
singur. Pentru că maeştrii lipsesc. Se ascund. Îţi rămâne doar
credinţa că te poţi şlefui. Că poţi deveni. Un grăunte de
lumină într-o carapace biodegradabilă. Lumina a stat în tine
ascunsă, până ai avut curajul să deschizi obloanele. Ăsta e
începutul.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Lumina părea că-mi invadează toate
celulele corpului, umplându-le de o dulce dorinţă, într-o zi de
sâmbătă după amiază, când oraşul se întindea leneş, la
umbrele castanilor, ale umbreluţelor de la terase, ale tufelor
înflorite prin curţi sau pe alei lăturalnice. O zi în care îţi
doreşti să te cufunzi în tine, ca-ntr-un ocean de linişte, din
care să ieşi revigorat.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Oraşul îţi
poate oferi clipe de relaxare, dar nu-ţi poate răspunde la
întrebări. Paşii mei, nehotărâţi, au măsurat distanţele
dintre grădini, au atins străduţe lăturalnice, m-au purtat înspre
cele patru zări, au fost nesiguri, au fost grăbiţi, au fost
şovăielnici. Timpul însuşi curgea năvalnic, înspre niciunde.
Uneori se oprea o clipă cât o veşnicie, ca apoi să o ia de la
capăt. Nici tânăr, nici bătrân, eram doar un căutător al
clipelor care-ţi taie respiraţia.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Şi cana de lut respira în mâinile
mele, crudă, oprind timpul în loc.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
Era vie, era palpabilă.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Muzeul rămăsese
în noapte, ascuns ca o cetate fermecată, de ochii curioşilor.
Paşii mei nesiguri mă purtaseră către el. Am intrat între
zidurile grele de piatră cu inima cât un purice, convins că acolo
mi se vor întâmpla lucruri nemaiauzite. Erau câţiva martori la
întâmplări mai puţin pământene, cărora puteai sau nu să le
dai crezare, dar acum, când zidurile muzeului mă înconjurau,
simţeam o strângere de inimă, şi simţurile mi se ascuţiseră.
Pentru moment am crezut că sunt singur în mijlocul sălii, când am
fost invadat de un grup de copii gălăgioşi, care nu puteau şti ce
temeri se ascund în sufletele oamenilor mari. Am zâmbit. Mi-a
trecut spaima. Rând pe rând, vitrinele m-au absorbit. Liniştea
devenea materială. Doar respiraţia mea sacadată era pământeană
în universul acela misterios. Lumina filtrată de storurile verzi,
făcea încăperea magică. N-am ştiut când copiii au părăsit
sala. Peretele pe care se întindeau amforele prinse în suporturi
speciale mi s-a părut fascinant. Am rămas minute în şir în faţa
lui. Contemplaţie.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Nici nu ştiu de
cât timp era acolo. I-am simţit doar privirea în ceafă şi m-am
întors ca să-i văd faţa. M-a întrebat dacă am nelămuriri.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Da, am.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Cred că era ghida
muzeului. Aparent o fată în care mustea tinereţea. Depăşisem
faza. I-am zâmbit. Mi-a zâmbit şi ea. Mi-a spus că port mult
soare în priviri.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Este vară! i-am
răspuns.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Nu, nu felul
acesta de soare, e vorba de soarele interior.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Soarele
interior? întreb eu nedumerit.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Eşti special.
Ştii, nu?</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Ca fiecare
dintre noi.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Nu, tu eşti
special. Soarele tău interior are o vechime foarte mare. Ai mers
mult. Trebuie să fii foarte obosit.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Sunt,
e-adevărat.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
A întins mâna
după o amforetă şi mi-a zis:</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Vino!</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
S-a căznit să o
desigileze, a dus-o la gură, a băut o înghiţitură apoi mi-a
întins-o.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
- Bea!</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Am fost nedumerit
şi nu ştiam ce să fac.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 1.25cm;">
- Bea! Apoi mi-a
zâmbit.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Părul până în
talie, păr de zeiţă greacă, şi ochii albaştri m-au convins. Am
luat amforeta şi am gustat cel mai bun vin pe care l-am băut
vreodată. Avea un gust rafinat de cetină de brad. Răcoritor,
catifelat, un adevărat elixir. Aburi groşi, argintii, au invadat
sala imensă. Parfumul delicat, de vin vechi, îmi ardea buzele. În
faţa mea stătea roata olarului şi un bulgăre mare, de pământ,
gata să se lase modelat. Zeiţa greacă mă invită, din priviri,
să-l prind în mâini. Stau pe scaunul tocit, neîncrezător, şi
văd cum din lutul gălbui, prinde formă un vas imperfect. Mâna ei
mi-a atins în trecere umărul. Obrazul stâng are un spasm uşor.
Fiori ca de sare grunjoasă îmi alunecă pe gâtul rigid. Îmi
întinde amforeta şi sorb o gură din nectarul zeilor. Apoi ea face
acelaşi lucru. Ne privim şi parcă ne ştim de o veşnicie. Buzele
mele au gust de vin. Vin grecesc cu aromă de brad. Buzele ei au
aromă de vin grecesc. Aceeaşi aromă de brad. Roata olarului se
învârte în gol. Vasul a căpătat de mult timp perfecţiunea.
Perfecţiunea supără, nu e omenească.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Cu o pensulă
specială, a luat din culoarea albastră şi a adăugat pe buza
vasului, cu mâna tremurată, literele T + I.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
I-am luat pensula
din mână. Mâna i-a tremurat uşor. Părea sculptată în marmură.
Nu zâmbea. Timpul îşi plimba minutele grăbite printre noi. Cu
ultimele puteri am atins pensula de marginea vasului şi am adăugat,
= LOVE. Capul mi se învârtea iar inima mea era în mâinile ei.
Putea face din ea o amforă în care să păstreze vinul aromat.
Inima mea era albastră. Acum am văzut. Ea a ţinut-o în palme un
timp, până s-a făcut iarăşi roşie, apoi mi-a aşezat-o la loc,
în piept.</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Muzeul rămăsese
în noapte întunecat, plin de mistere, adăpostind frânturi de
civilizaţii în fiecare nişă din zid.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; text-indent: 1.25cm;">
Cana de lut
respira în mâinile mele, vie, ca un dar primit de la o zeitate. Îmi
muşc buzele. Aroma de brad persistă.
</div>
<div style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 1.25cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10262130555938827120noreply@blogger.com