Cititorul
Cărțile
stăteau aranjate frumos sub zecile de lumini care făceau sala să
fie îmbrăcată de sărbătoare. Standurile încărcate așteptau
deschiderea porților târgului de carte. Cărți științifice sau
beletristice, cărți pentru copii pline de desene multicolore,
albume de artă, toate fremătau gândindu-se la mâinile în care
vor poposi, la ochii ce le vor privi atent, la cititorii care le vor
duce cu drag acasă și le vor răsfoi într-o clipă de răgaz.
Din
dorința de-a fi mai aproape de cititori și de-a face oferta mai
atractivă, la unul dintre standuri, doi scriitori destul de
cunoscuți așteptau doritorii de autografe.
Un
băiat blond, firav, cu ochii ascunși în spatele unor ochelari cu
ramă mare, închisă la culoare, se apropie de masă și mângâie
cu privirea cărțile expuse:
- Mă
scuzați, spuse cu voce înceată, sunteți scriitori?
- Da,
răspunse unul dintre ei, ridicându-se de pe scaun. Doriți să vă
prezint ultimele noastre apariții editoriale?
- Sigur,
răspunse tânărul, sunteți foarte amabil. Știți? Eu mă simt
extrem de fericit între cărți. Le privesc și dintr-o dată mă
simt calm și liniștit. Unii merg undeva la munte, să asculte
susurul râului, alții se opresc la malul mării să se bucure de
zbuciumul valurilor... Eu? Nu, nimic din toate astea! Eu mă simt
fericit numai între cărți. Știți unde aș dormi eu cel mai
bine? Într-o bibliotecă!
- Ne
bucurăm foarte mult, interveni și cel de-al doilea scriitor, vă
putem oferi orice vă place: poezie, proză scurtă, roman... eu și
colegul meu, vă stăm la dispoziție. Ce vă interesează? Vă
scriem și autografe! Vocea îi devenise ușor nesigură din cauza
întâlnirii neașteptate cu un asemenea cititor pasionat...
- Așa e, interveni colegul, am fost la o mulțime de întâlniri cu cititorii, din toate mediile sociale, dar n-am mai văzut de mult un tânăr atât de iubitor de carte...
- Da, ați spus un lucru extrem de corect. Sunt un mare iubitor de carte. Iubesc cartea mai mult decât orice pe lume. Fără carte nu pot trăi. Zilnic intru măcar într-o librărie. Și trebuie să recunosc că nu plec până nu privesc toate cărțile pe rând, raft de raft. Merg și la bibliotecă. Doamnele de acolo mă cunosc deja. Uneori, chiar stau de vorbă cu cărțile...
- Dacă știi să le asculți, poți afla povești interesante, interveni scriitorul mai în vârstă, încercând o figură de stil.
- Deci, mă înțelegeți! sări bucuros tânărul. Da, așa e! Cărțile îmi vorbesc iar eu, eu știu să le ascult. Concluzia? Conversația noastră este extrem de interesantă...
Vizibil
emoționat, scriitorul mai tânăr se apropie, îi strânse mâna
și-i spuse plin de mărinimie:
- Ne-ați
impresionat foarte mult și-am dori să vă facem un cadou. Vă
dăruim orice carte alegeți. Ce-ați dori să citiți?
- Vai,
mulțumesc mult, dar mă simt obligat să vă refuz. Nu vreau să
primesc nicio carte fiindcă eu nu citesc. Nu! N-am citit nicio
carte în viața mea! Mie-mi place doar să le privesc, să-mi las
ochii să alunece pe copertele lor multicolore și să simt cum mă
cuprinde fericirea...
