Textul nr. 26 Povestea unui om

Povestea unui om

- Sunt cine ar fii trebuit sa fiu ? Sunt un ciudat sau pur si simplu sunt deosebit fata de ceilalti ? Dar daca sunt doar deosebit din punt de vedere psihic fata de ceilalti ce ma inconjoara, atunci ce mai caut aici ? De ce fac parte dintre voi ? De ce sunt pe acest….Pamant.

Aceste cuvinte le spuse micul Alin, un copil de cca 10 ani, care rezemat pe scaunul sau, lasat pe picioarele din spate privea pe fereastra din dreptul sau luna din indepartare, luna perfect rotunda, parca mai mare ca niciodata.

In timp ce se juca cu pixul si il rodea din toate partile posibile, cu ochii putin incruntati, acesta deschise gura sa mai spuna ceva cand…de jos se aude o voce :

- Alin hai la masa ! Nu mai intarzia si de data asta te rog, nu vrem sa stam din nou sa te asteptam cu totii, stii bine ce s-a intamplat data trecuta.

Alin fugise imediat jos pe scari, intr-o mica bucatarie cu o lumina slaba si pala unde restul membriilor familiei il asteptau.

Acest baiat de cca 10 ani, era un baiat simplu dintr-un cartier marginas al unui oras relativ sarac. Familia lui este compusa din ambii lui parinti si o surioara mai mica cu 3 ani care abia a inceput scoala si inca traia acea perioada in care a simtit pentru prima data in viata ei ca a facut o mare realizare. Apoi vine Alin, pe care vi l-am introdus in scena deja.

Alin de foarte multe ori seara ramanea in camera lui la birou, ori intins pe pat privind la tavan ca intr-un intins cer plin de stele, uneori chiar ramanea cu privirea intr-un punct al tavanului ca si cum ar privii in detaliu Caru Mare. De data aceasta nu a fost asa, usa de la camera lui s-a deschis lasand putin lumina sa intre in camera, insa acesta nu sesiza nimic pana auzi usor :
- Buna Alin !

Acesta tresarii brusc și răspunse politicos :
- Ah…bună Maria, scuze nu știam că treci pe aici în seara asta.
- Imi pare rău că nu te-am anuntat si pe tine, mama ta m-a invitat să urc sus.
- Uite chiar imi pare bine ca ai venit !

Maria este o vecina de a lui Alin, vecina caruia el i se destainuie. Nu doar ca i se destainuie dar aceasta chiar intelege spusele lui…de parca prin vorbele lui, aceasta incearca noi trairi.
- La ce te gandeai Alin ?
- Maria…apoi Alin cazu intr-o liniste completa de cateva secunde.
- Maria…tu te-ai gandit vreodata cum ar fii sa evadezi de pe acest pamant ? Sa duci o viata in alta parte, intr-o alta lume…de parca nu apartii de acest loc ? 
-Alin…sa stii ca mi-am pus si eu problem asta acum cateva zile…

            - Si…? La ce concluzie ai ajuns Maria ? Spune-mi ! Vreau sa stiu…
            - Alin…tu poate doar nu mai esti multumit de lumea ce te inconjoara, vrei sa evadezi pur si simplu ! Poate ca se datoreaza si datorita zodiei : Varsatorul este un semn de aer forte puternic si non-comformist. De ce nu incerci sa-ti convertesti simtiriile ? Ce ai face in acele ,,locuri” de ce sa nu le faci in alta parte a tarii ? Sau poate chiar a lumii ?
           - Maria…cred ca ai dreptate, sa stii ca va venii o zi in care iti voi face o propunere si sunt sigur ca vei accepta fiindca, chiar daca nu va fi un moment oportun pentru tine in acel moment tu il vei accepta.
           - Bine…atunci hai ca eu plec, te las acum, noapte buna !

Luniile treceau, anii alunecau unul dupa altul. Alin crestea din ce in ce mai mult si din ce in ce mai repede. Au trecut 15 ani de atunci.
Cnoc, cnoc, cnoc ! Alin tocmai ciocanise la usa si astepta in fata acesteia verificand un billet cu o adresa. In mana stanga avea o geanta si in spate un rucsac militaresc. Fara sa vrea, aude niste voci in casa. Nu era vorba tocmai de niste conversatii linistite ci mai degraba cineva se certa. Usa se deschise brusc iar Maria iese in fata usii, putin cu parul ciufulit, fara sa lase sa se vada ceva din inauntru.
- Buna ! Nu ma asteptam sa te vad chiar in seara asta, spuse Maria

            - Buna si tie…Mihai…? El ti-a facut asta ?...
            - Nu ! dah…el.….dar nu conteaza, ce vroiai sa vorbim ?
            - Pf…Ti-am spus sa nu te incurci cu el, dar…ai tinut neaparat
            - Nu am timp de asa discutii acum Alin, spune pentru ce ai vrut adresa mea ?
            -Maria, iti mai aduci aminte de ce ti-am spus in acea seara cand ai venit la mine ? Ca intr-o zi iti voi propune ceva ?
          - Da, Alin…
          - Maria…Uite a venit acel moment ! Vino cu mine ! Uita-te la ce lasi in spate ! Chiar nu ai nevoie de asa ceva ! Viata ta, stiu eu care e !
         - Of Alin…as vrea dar...
         - Dar ?
         - Mihai, nu ar fii de acord.
         - Nu ai nevoie de Mihai, te trage in jos 
      Maria stand putin pe ganduri, cu pleoapele acoperite de lacrimi spuse : Bine, hai ! Ai dreptate !
Din ziua in care Alin a convins-o pe Maria sa vina cu el, s-au implinit 5 ani. 
Acestia locuiesc impreuna acum. El a inteles intr-un final si a dat un raspuns gandurilor sale! Si anume ca pe acest pamant locuim cu totii. Toti avem aceasi casa, nu trebuie sa gasim un alt loc ! Trebuie doar sa gasim persoana si partea noastra din ,,casa” potrivita noua. Caci acest pamant pe care calcam, el este sursa noastra de viata ! El ne tine in viata ! El ne ofera de mancare, adapost, aer si multe altele, fara el…n-am mai fi noi !