Stolul
de vise
Vânt
şi zădărnicii!..Zădărnicie!..Mi-au strivit sufletul într-o
clipă nişte nemernici fără ştiinţa valorii…Acest roman pe
care l-am construit are valoare universală, universală… Are fiori
artistici…Germenele acestui proiect s-a născut…S-a născut când
am vizitat Notre-Dame . Priveam măreţia acelui locaş şi mulţimea
de vizitatori, dar cum era frig afară, zidurile înnegrite de
vremuri erau mai reci… Mai reci şi mai grele de ani… Vitraliile
se îndepărtau, se îndepărtau, se duceau spre cer,departe,
departe…
Cad umbrele
grele
ce beau mirul
din Soare,
iar bate
vântul
Deodată
,gândul mă duce spre bisericile de la noi, din România!.. Am
crescut lângă o bisericuţă de lemn. Plin de frig, ardeam,
sufletul mi s-a încălzit, ochii mi s-au deschis, am tresărit,
şi-mi venea să strig: Bisericile noastre sunt mai mici, dar sunt
mai calde! Avem adevărate valori, valori nedezvăluite! La noi este
atâta frumuseţe pe care suntem datori s-o facem cunoscută lumii!
Noi tot aşteptăm,coclim, suntem grandomani, roşi de superstiţii
şi colbăiţi de un regim, care a vrut să ne uniformizeze…Veniţi,
fraţilor să dăm viaţă şi luciditate simţămintelor noastre de
adevăraţi români şi să nu stăm în amorţire, mirându-ne că
nu suntem cunoscuţi !.. La Paris, am realizat şi alte adevăruri,
care îmi veneau crude în minte: realizam că„Principiile oricărei
educaţii se află în tradiţie”, iar „Tradiţia adevărată e
singura merinde sufletească”(L. Rebreanu), dar pentru a ajunge la
rodire trebuie mai întâi semănat.
Cu
un spic de grâu
împodobesc
altarul
din sufletul meu
Cu
acest crez am semănat! Am dezvăluit „Izvoarele verzi”… Am
avut un scop, pe care l-am îndeplinit…Atunci de ce îmi las toate
visele măreţe şi gândurile înalte să-mi fie spulberate într-o
clipă? Cine sunt ei de şi-au luat acest drept asupra mea sau ,
poate, eu sunt un spirit elementar, cu puteri limitate, ignorant ,
slab? Trebuia să-i fi înjurat , să mă ţină minte toată
viaţa…Am crezut că am adunat în mine multă înţelepciune,
voinţa şi puterea de a trece cu forţă peste nedreptăţi, dar ,
după cum vedeţi ,nu este aşa…Eu am dat tot ce aveam mai bun şi
sfânt in mine !..Iar ei m-au doborât!.. In acel moment am crezut
că mă lasă inima… Dintr-o clipă în alta aşteptam explozia…
Mi-au criticat subiectul romanului prin multe cuvinte, care s-ar
putea reduce la o singura sintagmă: lumea de la ţară care miroase
a bălegar. Îmi recomandau subiecte care să cânte dorinţele
vremii noastre…Habar n-au… Ştiu ei oare cum muncesc oamenii de
la ţară? Ideile mele din roman nu conţin nimic liniştitor, nimic
odihnitor…Unii colegi îmi zic: Aşa-ţi trebuie, dacă te-ai
ocupat de văcari… Tu crezi că, dacă le aşterni dorinţele pe
hârtie , înfloresc? Rodirea lor este „Nimicul”…
A
vibra cu problemele timpului, ale momentului istoric , e o mistuire-n
vânt? Cultura românească e încremenită , sângerează…De ce
nu vedeţi frumoasele noastre sate golite de prunci? Tot tineretul
ia drumul pribegiei şi pământurile noastre roditoare rămân
pustii. Bătrânii trudiţi de vreme stârnesc o milă de plâns.
Nimeni nu-i mai bagă-n seamă… Cultura trebuie văzută prin
aceştia pentru aflarea adevărului…Cineva trebuie să-i facă să
înţeleagă pe aceia, ce conduc destinele ţării noastre
că:”Fiecare cultură naţională are un spirit particular, dar
numai concentrându-se pe acesta ea se poate insera în cultură
mondial㔺i tot „Cultura are prezente în ea, toate formele de
artă, de iubire, de măreţie şi de gândire ( Andre Malraux)… Noi
nu înţelegem nici azi aceste lucruri!
Ce-ar
vrea ei să fac? Romane erotice cu eroine ce se încarcă de
silicoane şi botox? La un dialog, unul dintre confraţi mi-a
sugerat:
-
Înscrie-te şi tu în partidul care guvernează…
-
Valorile au frumuseţea lor, nu politica unui partid .
-
Banii n-au miros, nici culoare politică… Se pot câştiga doar cu
diplomaţie… Pentru a ne elibera din robie, trebuie să învăţăm
tactica manipulării…Altfel nu reuşim…In romanul tău trebuia
să străbată esteticul plăcerii. Tu ce ai adus ? Pe lelea Mărie
ţesând , pe badea Gheorghe cioplind stâlpi la latrine şi
biserici pitice, pe care le poţi cuprinde în palmă… Cine mai
crede în hidoşenia acelor sfinţi ce sunt adăpostiţi in
bisericile tale? Nu fi naiv.. Cu aceste modele nu ajungi tu o
celebritate!
-
Tu chiar nu înţelegi… Tu te-ai prefăcut, te-ai înscris într-un
partid şi acum consideri că acest fapt îţi dă dreptul să crezi
că eşti un mare creator?
-
Nu contează…Eu am luat marele premiu,plec şi-n străinătate …
Doar n-o să stau numai în cocina asta de ţară…Mă întâlnesc
acolo cu greii artei şi mai învăţ şi eu jocurile zilelor
noastre…
-
Ai înnebunit de-a binelea… Noi avem o ţară dintre cele mai
frumoase de pe pământ… Tu o vezi rău prin ochii tăi umflaţi de
atâta lucruri nedrepte. Acestea ţi-au afectat şi mintea!.. Mie,
nedreptatea premierii mi-a dărâmate toate visele!..Acum văd cine
urâţeşte această ţară !
-
Cine eşti tu ? Un anonim, un trecător…
-
Da … Aşa este ! Sunt trecătorul //care înfrumuseţează //un
stol de vise.//
Şi
răstornă-n Soare// bolovani de aur.
