Adama
Rod al luminii,
cuvântului și tainelor nevăzute, fiu al cerului și pământului,
arbore ancestral și născator al “florii de crin” ce stăpânește
și înnobilează centrul ființei. Pământul a cântat la nașterea
mea prin toate elementele, a dansat așezând într-un ritual perfect
atomii, a permis legii să lucreze în formele sale și a primit în
somnul matricei, parfumul fără egal al Duhului Sfânt. Vas divin
de-o frumusețe fără egal, tânăr pelerin în acest spațiu al
culorii și sunetului, a ajutat prin căi misterioase să-și
deschidă brațele și să aprindă “roțile de aur.”
Noi
suntem împletirea perfectă între aceste elemente primordiale și
sărutul divin al vieții. Pământul, cu esența lui tare, a
susținut focul rădăcinilor noastre, foc ce nu cunoaște stingerea.
Energia iubirii a îmbrațișat cele 5 elemente ale pământului
într-o horă perfectă ce s-a conectat “arcului cosmic”
printr-un firicel subțire de pulbere atomică. Sunt un copil al
pământului și plâng când trupul său este lovit, zâmbesc când
simt căldura respirației sale, mă revolt când îi sunt strivite
brațele, picioarele și ochii... lupt pentru curcubeul său minunat,
căci din puntea de argint a universului am fost trimis în “formă”
și dau respectul cuvenit lui Dumnezeu și “matricei” ce-a făcut
posibilă nașterea mea.
Iar
pământul a lăsat ploaia de perle să purifice-n mine oceanul și
mi-a pus mâna cea bună pe grâul buzelor. Către acest titanic
element și-au călăuzit razele soarele și luna, căci el știe să
le alinte numele, atunci când trupul simte nevoia de întuneric sau
de lumină. Eu, fiu-călător, rog Taina Hristică în fiecare
dimineața a trezirii mele, să pogoare peste rochia de mireasă a
lumii. Noaptea așez cu adânc respect acest trup sfințit prin
misterul facerii lui, pe un pat din frunze de smochin. Închinarea
mea este doar un gest marunț, simbolic, prins în dimensiunea
timpului și spațiului, iar cuvântul ce vibrează în sala rotundă
a templului își caută eliberarea în verdele crud al unui vis.
În
ritualul cosmic al ordinii perfecte, pământul-nectar deține în
cartea nescrisă a cunoașterii, simbolul polarității, făcând
posibilă mântuirea tuturor acelor ce-și caută sinele. În tulpina
noastră energia se împletește dual lăsând o amprentă unică,
structura ADN. Fără această conlucrare și splendidă organizare a
materiei, ochii noștrii ar fi închiși iar inima, străină.
Binele și Răul,
noțiuni abstracte se pierd în imensitatea universului, căci
nuferii se nasc din noroi, iar substanța lor este nevăzută. Valsul
între materie și spirit este spectaculos. Grație acestui dans,
existăm. Grație iubirii lor, florile se apleacă sub palma caldă a
ploii iar pădurea se închină și respiră în umbra stelelor. În
noi doarme toată informația primordială, matematica complicată,
poezia perfectă, sunetul suprem și lumina ce alungă tenebrele.
Iubesc
această unitate, acest pentagon ce aduce la suprafață Eul tainic.
Suntem doar niște pelerini ce-și caută arborele și care și-au
desărvărșit călătoria trecând cu grație prin toate etapele
evoluției terestre, prin densitatea pietrei, seva dulce a garoafei
și-a teilor sălbatici.
Am
coborât împreună în abisul mării, răscolind coralii și
despicând valurile pentru a afla sâmburele devenirii noastre în
codul ascuns al vieții.
În solitudine,
târziu, în noaptea Magilor îmi surprind călăuza cum privește la
sânii albi ai mamei Gheea, unde stă ghemuită atâta suflare de
viața și atâta suferința, atâta beatitudine și frumusețe,
nepăsare și orgolii. Doar cei cu suflet pur aud tânguirile și
jalea ei maternă, înspirând și respirând iubire. Tu, Geea, maică
a sufletelor dense, formezi duetul între “cauza și effect” dând
acordul orchestrei divine să lucreze în pântecele tale, pentru a
aduce entitățile la perfecțiune.
În
Biblia nescrisă a timpului tău, ai urmărit fericită pașii
Mântuitorului Hristos, i-ai sărutat tălpile de mii de ori și ai
privit calvarul Răstignirii ...atunci ai strigat tare și cu adâncă
neputință, încât s-au cutremurat tăriile și întreaga suflare a
perceput frângerea atomilor tăi. Fluturii s-au oprit în loc cu
aripile rupte, apele s-au făcut cascade iar universul și-a plecat
fruntea, lăsând ca din ochiul său lacrima dulce să curgă și
să-ți aline inima... cătă Frumusețe, și câtă Suferința...
,,Acesta sunt Eu,
aceștia suntem noi toți...''
Din lut am luat
puterea
iar ființa-mi
din lumină,
din tine-am luat
tăcerea
și pulberea cea
fină... !
…………………………………………………………………………..
PS
- IN EBRAICĂ ,, ADAMA''INSEAMNĂ ,,CEL PĂMÂNTESC.''
Fecioara
= energia
Roțile
de Aur = chakrele
Trimisului
= Dumnezeu
Matricei
= materia
densitatea
pietrei = regnul mineral
Calauza
= sufletul
5
elemente = Apa, Lemnul, Focul, Pamantul, Metalul
Gheea
= zeița pământului
Grâu
= belșug
