Pages

Wednesday, 14 November 2012

Textul nr. 76 Peregrinări pe tărâmul istoric


Peregrinări pe tărâmul istoric

“Fiind băiet păduri cutreieram”
Mihai Eminescu
Era o toamnă blândă si frumoasă când am făcut primii pași într-o călătorie în timp şi spaţiu cu noi repere istorice, culturale, spirituale şi turistice . Doream să vizitez Grecia, leagănul civilizației antice.
Am fost sunt si voi fi pasionată de istorie și de călătorii.
Cunoşteam istoria şi colţurile de rai din ţara mea, locurile încântătoare, le văzusem în perigrinările mele. Dar vroiam să cunosc alte meleaguri şi istoria lor, legată ,de astfel, de istoria ţării mele, căci grecii au întemeiat cetatea Tomis acum 2500 de ani, actualul meu oraş natal, Constanţa. Am străbătut mii de kilometrii şi mii de ani de civilizaţie, istorie şi cultură. Am cunoscut locuri şi oameni noi, am aflat despre îndeletnicirile şi ocupaţiile lor din timpuri ancestrale până în prezent. Am acumulat un bagaj de informaţii considerabil şi mi-am bucurat ochii şi mintea cu locuri și priveliști de nedescris, ce m-au impresionat foarte mult. Eram in țara soarelui , a mării și a cerului de un albastru necuprins.
Călătoria mea în țara artei și culturii, a anticului și filosofiei, a legendelor și miturilor începuse. Aici am văzut acea combinație unică a muntelui înconjurat de mare și de plaje.
Punctul de începere al excursiei mele, stațiunea Paralia Katerini, scăldată de apele Mării Egee, este un centru turistic foarte important care se află în vecinătatea orașului Katerini, sunt amândouă în apropierea muntelui Olimp și fac parte din provincia Macedonia. De aici avem posibilitatea de a vizita cele mai importante obictive turistice și istorice din Grecia, locul unde s-a născut prima civilizație din Europa.
La sosirea în stațiune am fost întâmpinați cu ospitalitate și căldură de gazde desăvârșite, spunându-ne „Simțiți-vă ca acasă” și indemnându-ne să vizităm țara lor minunată, să cunoaștem bogățiile și frumusețile ei.
A doua zi am vizitat Meteora, care este al doilea centru monarhic din Grecia după muntele Athos. Aici este păstrată vie flacăra spiritualității ortodoxe. Este o pădure de piatră, a câmpiei Thessaliene, în apropiere de Khalambaca, între munții Koziakas și Antichassias. O oază spirituală formată din peste 1000 de stânci cu o înfățișare stranie, ca niște turnuri, cu o înăltime de peste 600 m, care au servit, prima dată, ca lăcaș religios, în anul 985. Și unde s-au contruit, în timp, 21 de mănăstiri.Acestea sunt suspendate în vârf de munte. Ctitorul lor este călugărul Athanasios care în 1344 a început construirea mânăstirii Meteora. Aici, în singurătate și în tăcere, în mânăstirile seculare, călugării au cultivat scrierile sfinte si artele Elenismului Ortodox. În prezent, aici, sunt fabricate icoane pictate și de argint, iar turiștii pot urmării modul de fabricare. Din cele 21 de mânăstiri azi slujesc numai 6. Este impresionantă povestea mănăstirii Varlaam, construită în 1518, și care poartă numele primului sihastru care a trăit pe această stâncă din anul 1350. La începuturi călugării băteau piroane în găurile mici din stâncă și trăgeau materialele de construcție până în vârf cu ajutorul unui scripete cu plasă. Potrivit altor teorii înălțau zmee cu corzi de care erau legate frânghii mai groase, folosite drept scări.Aici, în aceste locuri aninate de cer, au păstrat călugării, comorile istorice,spirituale si naționale, apărându-le de cotropitorii otomani si nu numai de ei.
Aceste eforturi supranaturale mă duc cu gândul la legătura oamenilor cu pământul, cu tărâmul din care făceau parte și oricât de greu le era ei înfruntau vicisitudinile reliefului, ale naturii și rămâneau în locul lor de baștină. Deși urcușul era foarte greu accesibil în vârful acestor stânci verticale, călugării au rămas în mânăstirile lor, mai aproape de cer și de Divinitate.
Cea mai distinctă caracteristică a Greciei o reprezintă insulele sale, în număr de aproape 3000.
Următorul obiectiv turistic a fost insula Skiatos din Marea Egee, situată la 180 km de Paralia Katerini. A fost o călătorie de vis, pe pământ și pe mare, până în golful Pagasitikos, care mi-a lăsat amintirea și nostalgia timpului istoric al unor culturi puțin cunoscute și fascinante. Insula este situată în arhipelagul Sporadelor de Nord, alături de alte trei insule, Skopelos, Skiros și Allonissos. Principalul și cel mai bine dezvoltat punct turistic este Skiatos. Am poposit și pe una din cele mai frumoase insule ale Mării Mediterane, numită Koukounaries, cu faimoasa pădure de conifere, de pin specia Koukounaris. În portul Skiatos, orașul capitală al insulei, am urcat până la Biserica Sfântul Nicolaie, de unde am admirat panorama întregului oraș și a golfului, insula este plină de verdeață. Colina cea mai înaltă are 438 m. Am vizitat ruinele fostei cetăți venețiene Bourtzi și Catedrala Trei Ierarhi. Grecia a fost sub dominație otomană aproape 400 de ani ,timp în care nu au avut voie sa folosească limba elenă sau să arboreze drapelul național, de aceea pe icoanele din mânăstiri nu era scris nimic (ca să nu folosească limba turcă) iar casele erau vopsite in alb și albastru, culorile drapelului național (la fel sunt vopsite și acum). Așa își demonstrau grecii iubirea de tărâmul natal își păstrau valorile naționale in pofida interdicțiilor și a asupririlor. Ne-au întâmpinat primitori, ne-au încântat cu povești despre ținuturile dragi inimii lor. În timpul croazierei echipajul vasului ne-a delectat cu muzică, jocuri și dansuri populare grecești. Am văzut cât de mult iși iubesc meleagurile și cum se reflectă aceasta în folclorul specific țării lor, în pasiunea cu care interpretau melodiile și dansurile populare. Ne-au invitat să dansăm și să cântăm, să ne bucurăm alături de ei.
Solul, Greciei este în general stâncos, cel mai înalt fiind muntele Olimp cu 2917m, dar sub mâinile harnice ale grecilor a prins viața și s-a dezvoltat încă din Antichitate. Ei au rămas aici legați de pământul lor, de locul lor de baștină!
Incursiunea mea în timp şi spaţiu s-a incheiat, a durat câteva mii de ani ! Am vizitat vestigii istorice si edificii culturale, realizări ale unei civilizaţii vechi apuse , alaturi de cea moderna. Am fost primiți cu mâncăruri şi cântece tradiţionale. Am văzut ţinutul întins de ape al Mărilor Mediterane şi Egee. Cuvintele sunt sărace in fața atâtor frumuseți, trebuie să mergi să vezi și să te convingi !
Mi-am propus să vizitez și alte locuri minunate, alte leagăne ale civilizațiilor apuse!
Toate acestea m-au făcut să îmi aduc aminte, de frumusețea naturii , mereu proaspătă, bogată și dătătoare de viață, de pe meleagurile mele de baștină, de oamenii hâtrii, sfătoşi şi binevoitori, gazde primitoare înnăscute, din satele noastre pitoreşti, de obiceiurile implementate din vremuri străvechi. De întinderea de ape a Mării Negre, care scaldă țărmul Constanţei, poarta noastră spre lume...Îmi doream să păşesc din nou prin locuri cunoscute, să revăd pajiştile verzi să simt briza mării pe obraji, să aud glasuri şi să văd chipuri cunoscute. Căci unde este mai bine ca acasă ? Acest univers , cuprins într-un singur cuvânt, care îmi reverbera in suflet şi în gând. Oriunde ne-am duce, oricit de bine am fi primiti, oricât de ospitalier si frumos ar fi acel loc, dorim să ne întoarcem acasă. Ne place mult mai mult să ne ştim într-un loc cald şi sigur, acolo unde suntem bucuroşi că existăm, într-un loc, care dăinuie in inima noastră.
Tărâmul, pământul, natal !