Cel
mai ciudat vis...
Era o dimineață ca oricare alta, nimic neobișnuit. Pentru această zi aveam multe planuri și nu știam cu ce să încep. Eram într-o stare de euforie, nemaiavând răbdare să fac acele lucruri. Sentimentul era nemaiîntâlnit pentru mine, niciodată n-am mai fost așa de nerăbdatoare... Ce se întamplă cu mine? Se apropia o furtună. Am observat că dintr-o dată cerul se preschimbă din albastru deschis într-un mov malefic. Sulițe de foc străpungeau cerul.Tunetele nu erau la fel cum le știam, erau niște sunete ca ale unui vapor când avertizează oamenii că va pleca sau că va ancora. Stăteam în casă, uitându-mă pe geam la acel joc de lumini, când dintr-o dată aud oamenii urlând:
- Fugiți, adăpostiți-vă, vine sfârsitul lumii! Eram speriată, nu știam cum să reacționez și curioasă ca orice copil, am ieșit afară să văd ce se întâmplă. Era complet ciudat! Pe cer se vedea un disc mare de culoare gri metalizat care se apropia din ce în ce mai tare de pământ.Toată lumea era speriată, oamenii fugeau în toate părțile. Chiar nu știam ce se întâmpla ... După un timp, nava ateriză în curtea casei mele, iar eu, deși eram speriată și având impulsul de a intra în casă, parcă o forță mă împingea în față, astfel că m-am îndreptat speriată spre navă, când … deodată, se deschise ușa din care iese un roboțel și zise:
- Bună! Mă numesc Alfa Nine și am venit să va cer ajutor vouă, pământenilor! Cu vocea-mi tremurândă, i-am răspuns:
- Bbuună! Eu mă numesc Katie, dar pentru ce ai nevoie de ajutor?
- Eiii,e o poveste lungă pe care aș putea să ți-o spun dacă dorești.
Era o zi frumoasă în care eu și câțiva prieteni de-ai mei am mers să ne plimbăm prin galaxie cu nava noastră spațială, când în spatele nostru apare o altă navă care ne scanează cu o rază ultravioletă și ne teleportează pe planeta Marte unde erau așezați extratereștrii.
- Stai...stai...De pe ce planetă ești tu?
- Sunt de pe planeta Cameron. Nu cred că ai auzit de ea, este foarte mică. Ei, bine, hai să revenim la povestire: extratereștrii vor să pornească un război împotriva noastră. Ei m-au răpit și m-au închis într-o temniță de unde am trimis un SMS părinților mei, cerându-le să mă salveze de extratrereștrii. Ei au venit să mă salveze, dar au fos capturați. Am încercat să evadez, folosind o rază laser care topește metalul și am reușit să evadez. Am furat o navă de la ei pentru a veni pe Terra, unde credeam că voi găsi ajutoare.
- Dar de ce nu te-ai întors pe planeta ta?
- Pentru că extratereștrii au înconjurat planeta.
- Și cu ce te putem ajuta noi,oamenii?
- Păi, extratereștrii au nevoie de o regină ei cred că noi le-am furat-o, ceea ce nu e adevărat.
- Deci vrei să fi tu regina lor ?
Nu știam ce să răspund, în sinea mea am zis ,,nu”, dar o fortă mă facea să zic ,,da” și ,,da” a fost. Când am ieșit din atmosfera Terrei, am realizat că dincolo de lumea în care trăim zi de zi, totul era ciudat și mult prea neobișnuit. Am aterizat pe paneta Cameron și cu multă imaginație ne-am strecurat printre extratereștrii fără ca ei să ne vadă. Acolo am văzut un tărâm plin de roboți și omuleți verzi, unde era lipsă de gravitație, teleportarea și forțele supranaturale erau la tot pasul. Eu și Alfa Nine am plecat pe Marte și m-am oferit voluntar să devin regina lor. Foarte încântați au pregătit o masă plină cu bunătăți, pentru ei, deoarece pentru noi, oamenii, mâncarea lor nu era comestibilă. Deși îmi era foarte foame nu puteam mânca asemenea “delicase”.
Din moment ce eu eram regină puteam să le poruncesc orice și le-am poruncit să facă pace cu roboții, ceea ce au și făcut. După un timp mie mi s-a făcut dor de casă și de părinți, nu știam cum să fac. Văzându-mă tristă, un roboțel mi-a luat locul, iar eu m-am întors acasă și am realizat că totul era un vis dar ce contează că a fost un vis, că a fost realitate, contează că uneori în viață mai avem nevoie de suspans și de emoții pe care să le trăim din plin.
Era o dimineață ca oricare alta, nimic neobișnuit. Pentru această zi aveam multe planuri și nu știam cu ce să încep. Eram într-o stare de euforie, nemaiavând răbdare să fac acele lucruri. Sentimentul era nemaiîntâlnit pentru mine, niciodată n-am mai fost așa de nerăbdatoare... Ce se întamplă cu mine? Se apropia o furtună. Am observat că dintr-o dată cerul se preschimbă din albastru deschis într-un mov malefic. Sulițe de foc străpungeau cerul.Tunetele nu erau la fel cum le știam, erau niște sunete ca ale unui vapor când avertizează oamenii că va pleca sau că va ancora. Stăteam în casă, uitându-mă pe geam la acel joc de lumini, când dintr-o dată aud oamenii urlând:
- Fugiți, adăpostiți-vă, vine sfârsitul lumii! Eram speriată, nu știam cum să reacționez și curioasă ca orice copil, am ieșit afară să văd ce se întâmplă. Era complet ciudat! Pe cer se vedea un disc mare de culoare gri metalizat care se apropia din ce în ce mai tare de pământ.Toată lumea era speriată, oamenii fugeau în toate părțile. Chiar nu știam ce se întâmpla ... După un timp, nava ateriză în curtea casei mele, iar eu, deși eram speriată și având impulsul de a intra în casă, parcă o forță mă împingea în față, astfel că m-am îndreptat speriată spre navă, când … deodată, se deschise ușa din care iese un roboțel și zise:
- Bună! Mă numesc Alfa Nine și am venit să va cer ajutor vouă, pământenilor! Cu vocea-mi tremurândă, i-am răspuns:
- Bbuună! Eu mă numesc Katie, dar pentru ce ai nevoie de ajutor?
- Eiii,e o poveste lungă pe care aș putea să ți-o spun dacă dorești.
Era o zi frumoasă în care eu și câțiva prieteni de-ai mei am mers să ne plimbăm prin galaxie cu nava noastră spațială, când în spatele nostru apare o altă navă care ne scanează cu o rază ultravioletă și ne teleportează pe planeta Marte unde erau așezați extratereștrii.
- Stai...stai...De pe ce planetă ești tu?
- Sunt de pe planeta Cameron. Nu cred că ai auzit de ea, este foarte mică. Ei, bine, hai să revenim la povestire: extratereștrii vor să pornească un război împotriva noastră. Ei m-au răpit și m-au închis într-o temniță de unde am trimis un SMS părinților mei, cerându-le să mă salveze de extratrereștrii. Ei au venit să mă salveze, dar au fos capturați. Am încercat să evadez, folosind o rază laser care topește metalul și am reușit să evadez. Am furat o navă de la ei pentru a veni pe Terra, unde credeam că voi găsi ajutoare.
- Dar de ce nu te-ai întors pe planeta ta?
- Pentru că extratereștrii au înconjurat planeta.
- Și cu ce te putem ajuta noi,oamenii?
- Păi, extratereștrii au nevoie de o regină ei cred că noi le-am furat-o, ceea ce nu e adevărat.
- Deci vrei să fi tu regina lor ?
Nu știam ce să răspund, în sinea mea am zis ,,nu”, dar o fortă mă facea să zic ,,da” și ,,da” a fost. Când am ieșit din atmosfera Terrei, am realizat că dincolo de lumea în care trăim zi de zi, totul era ciudat și mult prea neobișnuit. Am aterizat pe paneta Cameron și cu multă imaginație ne-am strecurat printre extratereștrii fără ca ei să ne vadă. Acolo am văzut un tărâm plin de roboți și omuleți verzi, unde era lipsă de gravitație, teleportarea și forțele supranaturale erau la tot pasul. Eu și Alfa Nine am plecat pe Marte și m-am oferit voluntar să devin regina lor. Foarte încântați au pregătit o masă plină cu bunătăți, pentru ei, deoarece pentru noi, oamenii, mâncarea lor nu era comestibilă. Deși îmi era foarte foame nu puteam mânca asemenea “delicase”.
Din moment ce eu eram regină puteam să le poruncesc orice și le-am poruncit să facă pace cu roboții, ceea ce au și făcut. După un timp mie mi s-a făcut dor de casă și de părinți, nu știam cum să fac. Văzându-mă tristă, un roboțel mi-a luat locul, iar eu m-am întors acasă și am realizat că totul era un vis dar ce contează că a fost un vis, că a fost realitate, contează că uneori în viață mai avem nevoie de suspans și de emoții pe care să le trăim din plin.
