Omul
şi pământul lui
Dacă
am lua-o de la naştere nu am şti cui să îi dăm dreptate, lui
Darvin sau lui Dumnezeu. Într-adevăr uneori omul este mai rău
decât maimuţa, iar la maimuţărit o întrece nu alta, însă la
faptul că: din pământ vine şi în pământ se duce vedem cu ochii
nostri cum dupa moarte trupul se transformă în pământ. Aşa că
„Pământ suntem şi pământ ne facem”.
Peregrin
prin lumea lui şi prin singurătatea pe care singur şi-o alege,
omul are o puternică legătură cu pământul şi cu greu îşi
poate desprinde tălpile de lutul ce la plămădit. Este legat
strămoşeşte, este legat pământeşte de naşterea lui pământeană.
Este legătura dintre cer şi pământ, este paratrăznetul
trăznetului.Este viaţă, iubire, ură şi blestem, este durere, dar
nu în cele din urmă putrefacţia vieţii. Pământul face parte din
geneza omului şi nu este altceva decât naşterea morţii lui, căci
pământul nu este viaţă ci este suflul menţinerii vieţii. În om
avem suferinţă, durere şi chin, iar din pământ putem lua
suferinţa naturii şi durerea universului.
Dumnezeu
a vrut să ne de-a o lecţie aducând alături de omul pământesc,
care era creaţia lui divină, din lut, pe omul din cer, omul-Iisus,
pe care la lăsat să moară în mari chinuri pentru a arăta omului
chinurile făcut de el, însă nefiind făcut din pământ şi fiind
o fiinţă divină la luat alături de Dumnezeu –tatăl, deoarece
nu era fiul omului, însă atunci când omul moare îi ia doar esenţa
vieţii, trupul transformându-l în pământ „Din pământ ai
venit şi în pământ te vei duce”.
De
aceea omul este legat de pământ şi de brazda casei şi cu greu el
se dezlipeşte de ea , şi cu greu îşi schimbă locul. Legat de
pământul genezei omul din el a venit şi înapoi se va duce. Viaţa
nu e decât o muncă foarte grea, una de Sisif, de urcare şi
coborâre a Taborului, dar să căutăm ca mai întotdeauna când
Dumnezeu se întoarce să ne găsească acolo sus, şi atunci cu mult
mai uşor ne ia în înalturi.
Omul
în existenţa lui a hrănit pământul dar s-a şi hrănit cu el,
prin ceea ce i-a oferit, de aceea fiecare om are pământul lui, care
de fapt nu îi aparţine, fiindcă pământul este al universului şi
doar omul este al pământului.
Pe
pământ trăim alături de animale, plante, păsările universului
dar şi peştii şi animalele apelor şi oceanelor, care ne sunt
fraţi şi surori ,şi alături de ele avem aceiaşi legătură cu
pământul. Tot aici avem tăria morţii ce odată şi odată va veni
, dar şi stabilitatea vieţii.
